Despre mine

Fotografia mea
Bucureşti, Romania
iubesc soarele cu razele lui, stelele in splendoarea noptii, florile…si chiar ploaia…are si ea misterul si romantismul ei…

sâmbătă, 5 septembrie 2009

Poesis

Poezia este ceea ce nu putem spune oricand, oriunde si oricui, ci doar atunci cand aripile sufletului sunt gata sa-si deschida bratele. Ea, poezia te ajuta sa regasesti, iti arata cum sa faci legatura cu lumea aceasta diversa in care mai ca in fiecare zi apar noi si noi intrebari la care cu greu gasesti raspuns. Doar ea te ajuta sa vorbesti, sa te faci auzit si simtit atunci cand ai nevoie si cand doresti sa-ti exprimi durerea, iubirea, neputinta sau ura. Poezia este arta cuvantului si aceasta arta i se daruie doar celui ce simte, crede si viseaza in ea.
Multe poezii vad ochii, dar oare fiecare din ele, din cele multe citite se fac simtite cu adevarat? Mai mult ca orice, lucrul cu poezia necesita suflet, unul adevarat si curat, unul care ar putea duce corpul si sufletul la mii de kilometri distanta, unde poti uita de griji si nevoi.
Si doar ea, poezia, ramane a fi cea mai perfecta forma de manifestare a spiritului uman- creator.
Poezia este deschiderea si inchiderea unei usi, lasandu-i pe cei care privesc prin deschizatura sa ghiceasca ce s-a vazut in frantura aceea de clipa.


Dorinţa

Doar o dorinţa mai am pe astă lume
Să văd, Să aud, Să simt, Să spun.

Să văd acel peisaj nocturn în noapte
Cu greu de pensula pictată,
Să aud al viforului iernii glas
Cum ride, plînge, cerne, iartă.
Să simt căldura inimii ce bate aproape
Şi frigul sufletului îndepărtat.

Doar o dorinţă mai am pe astă lume
Să aud ce văd, Să spun ce simt
.






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Persoane interesate

Faceți căutări pe acest blog