Despre mine

Fotografia mea
Bucureşti, Romania
iubesc soarele cu razele lui, stelele in splendoarea noptii, florile…si chiar ploaia…are si ea misterul si romantismul ei…

sâmbătă, 28 noiembrie 2009

Fuga spre regasire, partea II

Partea II



Ma uit spre cer.

O! Doamne ajuta-ma sa ajung pana la farmacie...

Alerg printre masini, printre copaci cu suierul mortii alaturi, Dar, ce-mi pasa?

In fata farmacia.

Descid, intru inauntru si admir vitrinele. Ce sa cer? Oare de ce am nevoie?

Mica, urata la chip sta si ma priveste. Are ochii prea mari, de un albastru prea senin, prea dens, prea urat colorat. Ce se uita asa la mine? Ce o fi avand? cine sa fie aceasta femeie?

Hmmm...poate e asistenta de la farmacie. D, da, da...surad ea trebuie sa fie.

- Doriti ceva?

Ma uit la ea si raspund grabita

- Nu, nu vreau nimic...Ba da, DA! Vreau...Vreau o floare

- Floare? ...si se uita la mine ciudat, inchide ochii, ii deschide apoi si pune ochelarii mari care o faceau si mai antipatica si se uita la mine. Simteam un aer greu, simteam particulele de microbi care persistau in aer, simteam mainile pline de bacterii.

In cele din urma o mai aud odata intrebandu-ma ce doresc.

- Floare? si incepe sa rada atat de ciudat.

Imi dau seama cat de banala a fost intrebarea mea si sintindu-mi inima imi reamintesc iarasi de ea. Va rog, dati-mi ceva pentru inima, cateva pliculete de liniste sufleteasca.

Se uita la mine, apoi vad ca se aseaza pe un scaun, se ridica si isi scoate ochelarii. Vine spre mine, ma ia de maine si o simt calda. Ce maina calda are...

Deschide usa si ma conduce pana la banca de langa farmacie. Ma aseaza pe ea si ma intreba cum ma cheama. Nu pot sa-i raspund, si incep sa plang...O vad ca se ridica cu mila la mine, cauta prin buzunare si imi da...imi da o mica iconita. Ma uitai la ea si cand s-o intreb ceva, nu o mai zaresc, plecase deja...Simteam insa ca ma urmarea, ca ma compatimea...Dar, pentru ce?

Admir iconita, o mangai incet, dar inima? Inima nu ma mai doare inima...

De ce? ... Frigul ma mangaie incet, linistea ma apasa pe umeri, imi indrept ochii spre cer si raman privindu-l mult, mult timp...




Sfarsit...

marți, 24 noiembrie 2009

Fuga spre regasire





Partea I

Seara…Tarziu si rece…Am o raceala cumplita de cateva zile, o raceala de inima…Simt fiecare nerv al inimii si stiu ca am foarte multi. Incerc sa respir, iar muschii imi plang de jale. Ceaiul, cafeaua, tigarile, nu mai ajuta…
O am, apoi nu o mai am…
Inima imi zvacneste, apoi tace surda, canta din nou: dulce si melodios, de parca ar fi tambal, apoi din ce in ce mai grav, apoi inceteaza sa mai cante… Nu mai canta, oare de ce ? Pe mine insa ma trec fiori, ma cuprinde o teama de nedescris, imi simt pupilele cum se dilata, iar ochii incep sa ma arda cumplit…Ma doare…
Ma doare inima…
Intunericul suav si bland al noptii incearca sa ma linisteasca, dar in zadar. Noaptea ma cheama la plimbare, la miscare…
Singura, calcand peste sutele de iluzii, simtind doar durerea decid sa merg, la farmacie. Am nevoie urgent de medicamente, trebuie sa-mi tratez inima. E totutsi tarziu si mie frica sa merg singura...si nici nu stiu unde gasesc farmacie.
Ies din odaie si alerg spre scari, alunec pe ele, sar in sus, apoi...ma opresc...simt ceva ca merge pe picior, oare ce?
Sa ma uit, sau mai bine nu? Poate trebuie sa cobor mai departe, dar curiozitatea nu-mi da pace si ma uit...O! o furnica urca pe piciorul meu. Fantastic, ce bine...nu mai sunt singura...este cineva in noapte cu mine, o iau usor o mangai pe crestet si realizez ca sunt desculta. Trebuie sa ma incalt. Ce avea sa zica lumea daca ma vedea desculta la o ora atat de tarzie...Ma intorc incet, incet alaturi de amica mea si pornesc spre odaie...totusi, ma gandesc, daca o imbolnavesc si pe ea de raceala de inima.O las pe perna mea si ii promit ca ma intorc, ma incalt si alerg pe colidoarele lungi, inguste si triste...
O! Iarasi o simt grea, mai grea ca de obicei...O simt flamanda, dar nu mai am nimic de mancare, oare ce sa-i dau: poate vrea ciocolata, sau poate prajituri? oare ce vrea?
Nu mai am timp, trebuie sa ajung la farmacie. Ma descalt, imi iau incaltarile in maina si alerg. In sfarsit vad bulevardul. Dar farmacia? Unde e farmacia? Privesc in jur si zaresc parcul, acel parc care mereu isi asteapta perechile de indragostiti, ii intampina dragostos si ii petrecea trist , dar le promite ca ii va astepta si maine la fel ca azi.Banca, acea banca...iar alaturi o pereche de indragostiti ce isi soptesc vorbe de dor sub lumina lunii. Isi admira chipurile, se saruta, apoi raman inca mult timp imbratisati. O lacrima imi scapa necrutatoare ...
Incep sa respir din ce in ce mai incet, pulsul imi scade, iar sangele nu se mai pullseaza, imi scade pulsul...Inima...


Va urma...

duminică, 22 noiembrie 2009

Duminica mea prinde contur


Duminica. Dimineata. Sfarsit de toamna calduroasa. O muzica surda canta in odaia plina doar de mine. Ma uit la ceas, apoi imi dau seama ca e ffft tarziu si de fapt nu mai e dimineatza, e déjà amiaza. Suna telefonul, am o convorbire de 2 minute. Inchid si incep sa ma uit pe noptiera, e poza ta… Atat de Dulce si frumoasa esti, atat de gingasa si pura, atat… Caut in minte si regasesc vocea ta calda, caut prin jurnalul care imi e prieten si regasesc pozele tale… Toate gandurile imi sunt indreptate spre tine. Suna iarasi telefonul, raspund si …esti Tu. Ce coincidenta…iti simt in glas dorul care te macina si pe tine, iti simt sufletul atat de aproape de al meu, MamaCu fiecare cuvant pe care il spui duminica mea prinde contur, iar muzica canta din ce in ce mai ritmic, Mama

Persoane interesate

Faceți căutări pe acest blog

A apărut o eroare în acest obiect gadget
A apărut o eroare în acest obiect gadget