Despre mine

Fotografia mea
Bucureşti, Romania
iubesc soarele cu razele lui, stelele in splendoarea noptii, florile…si chiar ploaia…are si ea misterul si romantismul ei…

sâmbătă, 17 decembrie 2011

TU!

Decat o foaie si un pix si multe idei care curg rauri prin mintea mea. Incerc sa notez ceva, dar nu mai stiu literele, nu mai pot sa mai scriu. Mana imi aluneca, iar in minte imi rasare imaginea ta.

TU!

Toate se invartesc in jurul tau, prind contrast si devin pline de tine.

TU!

Imi musti buzele, imi mangai parul si ma saruti pe frunte.

TU!

Te ivesti in momentele in care nu sunt sigura de mine, cand nu mai cred in mine si cand simt nevoia de tine.

TU!

marți, 13 decembrie 2011

decembrie, 13

Aveam o raceala aiurita care pusese stapanire pe mine de cateva saptamani, ma istovise de puteri si ma aruncase in neant...Ma lasase acolo singura, pustie si rece...
Pe alaturi treceau mereu copii, adulti- femei si barbati si ma cercetau curiosi. Aveau atatea intrebari, iar eu nici un raspuns.
Imi repetam mereu ca e doar o stare si ca va trece ca oricare alta, dar nu mai aveam aceasta certitudine, parca ceva intervenise...

Nu mai era ca de obicei :)

sâmbătă, 19 noiembrie 2011

emotie de noiembrie

... te cunosteam de cateva minute, dar aveam impresia ca te cunosc de veacuri, imi erai atat de familiar, atat de comun si obisnuit. Ziceai un cuvant, iar eu le stiam pe urmatoarele doua; zambeai- iar ochii mi se umpleau de emotie... Zile... Dulci si fantastice zile...

duminică, 6 noiembrie 2011

Red wine


Paharele ne sunt pline de vin, de un vin rosu, care imbinat cu o muzica supreba ar crea o atmosfera romantica, insa nu e timp de atmosfera romantica, acel timp e expirat.

Stam si ne privim, privim paharele si cerem cate o ceasca de ceai pe care avem pretentia sa o bem rece. Ceai rece fara zahar.

Mainele mele sunt inghetate, iar ceaiul rece imi usuca buzele.

Incerc sa te ating cu o privire, insa incepe sa ma arda, sa ma cutremure toata. As vrea sa ma arunc in bratele tale, sa ma cuprinzi si sa bem paharele de vin, insa vinul s-a incalzit, iar tie vinul cald nu-ti place…

duminică, 30 octombrie 2011

empty


Strang puterile din mine intr-un pumn si incerc sa le retin, sa le stapanesc si sa ma simt proprietara pe ele si pe mine.Ele insa se detaseaza una cate una, pana pumnul devine gol...

Iarasi mi-e frig, iarasi mi-e rece...

luni, 10 octombrie 2011

La multi ani, Mama!


10 a lunii octombrie…
Imi opresc pasii si ii indrept spre tine. Desi toamna afara si frig si ploaie, totusi caldura ta ma face mult mai puternica. Ai sacrificat ani din viata ta, viata din viata ta, sange din sangele tau, nopti nedormite si ceasuri grele, Mama!
Ai avut incredere in noi si atunci cand parea imposibil. Ai implantat in noi principii si valori, ne-ai educat cu dragoste si pace sufleteasca, ne-ai invatat ca dupa zile reci vin si cele calduroase. Caut in minte si regasesc de fiecare data vocea ta calda, caut prin jurnalul care imi e prieten si regasesc pozele tale… Toate gandurile imi sunt indreptate spre tine- faptura ce m-ai invatat sa iubesc.
Iti multumesc mama si iti sunt profund recunoscatoare pentru toate sacrificiile tale. Esti fiinta care da contur oricarei clipe din viata noastra:*
La multi ani, Mama! Te iubesc! Te iubim! Ti amo!

joi, 22 septembrie 2011

Nu m-ai pierdut…


Tinzi sa crezi ca am lacatul inchis si sunt plecata de acasa, dar nu sunt…

Imi place sa stau cu lumina stinsa, fac economie…

Te-am zarit de cateva ori prin preajma, dar pasii tai erau nesiguri, erau obositi de vreme si frig, mergeau alene…

Mi se dezgheata sufletul cand te stiu in preajma…

Nu m-ai pierdut…sau nu inca…

luni, 5 septembrie 2011

ca un val rece...


si rad toata ziua, poate prea mult, poate prea dulce, poate prea des.

si sunt vesela pentru ca am atat de multe lucruri, pentru ca am atatia oameni dragi,
pentru ca am sufletul plin de o aura calda,


dar...vin si clipe: multe si nenumarate cand dulcele devine amar, iar zambetul
dispare ca sters cu buretele;


si ma cuprinde un val, si vreau sa urlu, sa tip...



O, stare!...

vineri, 2 septembrie 2011

Un alt inceput de toamna...


Un inceput de toamna: cald, aparent frumos si primitor, dar curand ne vom trezi intr-o ambianta mult ploiasa, cu frunze care cad incet, putrezesc si raspandesc mirosul ademenitor in tot orasul. Ne vom trezi cuprinsi, leganati si sarutati de un frig rece, mult prea rece...

Un inceput de toamna... Oare cum va fi aceasta toamna? Ce-mi rezerva ea? Ce-mi va aduce? Ce-mi va lua?

Un inceput de toamna...



joi, 21 iulie 2011

summer, sun and red lips...

Da-mi diminetile reci de vara, cand orasul dormea sub soarele inca rece, iar noi savuram samapania pe malul marii...
Da-mi noptile tarzii...

marți, 12 iulie 2011

Ca o diva in lumina reflectoarelor

Niciodata nu am iubit si nici nu mi-a placut dezordinea. In perioada asta insa a inceput sa-mi placa, chiar sa ma caracterizeze.. Totusi si dezordinea are o carizma aparte...Are o prezenta inedita, ca o diva superba pe o scena mare.

Are intreaga scena, se simte la ea acasa, ba chiar straluceste in lumina reflectoarelor...

vineri, 24 iunie 2011

Cutia uitarii


Odata ma iubeai... Iar azi m-ai ascuns in cutia uitarii...Ai inchis-o incet de parca iti era oarecum frica, si totusi ai inchis-o.

p.s Cel putin nu uita sa mai stergi praful uneori de pe ea...

joi, 16 iunie 2011

Se mai aud ecouri


Mă uit la tine şi îţi văd privirea cum se furişează fugar şi încearcă s-o evite pe a mea. Nu-ţi place să te privesc aşa...

Mă apuci încet de mână şi îmi zâmbeşti. Aş vrea să taci, să te văd zâmbind, să te privesc lung şi îndesat aşa cum îmi place mie. Dar cum, nu toate dorinţele noastre sunt întocmai, în cele din urmă tu rupi tăcerea. Mă întrebi o întrebare banală, încă una, apoi încă şi încă...Ajung să nu-ţi mai răspund....

Te enervează acest fapt şi devii supărat, dupa câteva minute deja te văd că ţipi la mine. Nu-mi dau seama de ce, dar în minutele următoare mă văd şi pe mine ţipând la tine.

Suntem doi nebuni în mijlocul străzii care ţipă unul la altul, şi ţipi şi tipi, iar în timpul ăsta eu mă gândesc la zâmbetul care era cu câteva minute pe chipul tău, mă gândesc că ai plămânii sănătoşi... Încep să lovesc şi te rog să încetezi.
--- Încetează!
Dupa un minut în care te uiţi bezmetic la mine, îmi iei mâna rece în mâina ta şi începi s-o săruti, dulce şi pasional cum ştii numai tu...
--- Iarta-ma! Îmi zici în cele din urmă şi mă cuprinzi la pieptul tău.
--- E ultima ta şansă, ultima...îti zic eu.
Îi sărut buzele fierbinţi şi mă întorc să plec. Azi nu vreau să te mai văd.

luni, 6 iunie 2011

aripi frânte


Si…stii bine asta - am aripi frante, chiar daca mai zbor.

Zbor, dar nu cum mi-as dori, iar aripile ce-mi erau usoare odata, azi sunt grele, mult prea grele.

Imi iau avant, ating cu un zambet soarele, imi musc cu furie buzele si ma vad iar prabusita pe pamantul fierbinte...

miercuri, 1 iunie 2011

La multi ani, copile!





Trezeste-te, rasfata-te, zambeste mai mult ca oricand... Mananca inghetata, joaca-te, alearga prin iarba pufoasa si verde, razi cat poti de tare, uita-te la soare, arata-i limba si ascunde-ti ochii...

E ziua TA, COPILE... E ziua ta, copilarie... E ziua mea...

Azi am tot dreptul! Azi e ziua mea!



vineri, 27 mai 2011

duminică, 22 mai 2011

Sub cearsaful inca cald

Rup bucati de mine si din mine si le arunc, maine nu o sa mai am nevoie de ele;

Stric farfurii, vase, pahare; maine nu o sa mai manac, nu o sa mai beau...

De ce sa le pastrez aiurea?

Iau hartiile, le rup in bucatele mici sa nu le mai gaseasca; nimeni sa nu le mai citeasca,

Rup bucati de mine si din mine si le sugrum, le ard iar cenusa am s-o pastrez sub cearsaful inca cald...

marți, 17 mai 2011

Imi las amprenta


Imi place cum iti cade lumina pe chip, imi place sa stau ore in sir sa te privesc, sa te admir…

Eu…Tu… Noi… In juru-ne dainuie un parfum de lumanari arse, iar ambianta straina devine atat de personala, ambianta noastra.
Ce camasa misto ai, dar totusi lipseste un detaliu... Vreau ca rosul buzelor mele sa ramana acolo...

Te sarut incet si-mi las amprenta, rujul meu rosu…

sâmbătă, 14 mai 2011

- NU!



E un murmur al noptii rece, cu pasi greoi si timizi ce se indreapta spre mine, Ma uit la el, ii rad,si ma intorc sa plec. Si totusi ceva ma retine acolo, ceva… De mai multe ori am tot incercat sa fug, sa plec si sa ma ascund pentru ca era cea mai usoara cale, era cea mai usoara evadare care de foarte multe ori imi reusise. Stiam deja etapele, le cunosteam prea bine, erau arhicunoscute si totusi … de data asta era imposibil… poate chiar inevitabil.

Vantul ma loveste in fata, imi usca cele 2 lacrimi care curgeau alene si se rostogoleau usor pe obrazu-mi vested. Ii cer compatimire si totusi nu primesc. Ma pune fata-n fata cu mine, iar eu ma intreb: de data asta ce mai fac? Cum mai procedez?

In cele din urma cred ca am gasit raspunsul…


- De data asta nu mai pot fugi… NU!

joi, 5 mai 2011

...iar noi ne iubeam


Afară ploua… picăturile curgeau dese, dense şi foarte greoaie pe pământul uscat.

Râmele ieşiseră să facă o plimbare prin bălţile pline de acea apă fină, cenuşie şi rece, să se răsfeţe după mai multe zile caniculare… Era o continuă mişcare…

Iar noi ne iubeam… Nu aveam legătură cu acel décor ploios din acea lună de mai; ce ne păsa… nu ne interesa de ploua sau nu…

noi ne iubeam simplu, comod, firesc…

miercuri, 13 aprilie 2011

Alb si negru


Deseneaza-mi…deseneaza-mi in culori…

Dar nu vreau culori colorate, nu vreau verde, nici albastru, nici rosu…Vreau alb si negru. Vreau contrastul dintre ele- viata din ele. M-am plictisit sa te vad desenand nopti intregi pe ale tale hartii imense, lungi, albe si atat de dense. Desenezi o lume in care nu ma regasesc, desi asta e scopul…

Deseneaza-mi… Poate reusesti…

sâmbătă, 9 aprilie 2011

Timpul asta alearga ca dementul :|


Morning…


O cafea? O tigara? Sa-mi aranjez parul ciufulit? Sa ma uit pe geam sa vad de e soare, de e primavara afara? Sau sa ma uit in calendar ce zi e azi?

Nu stiu cat e ora, dar stiu ca e dimineata…

Nu stiu ce se intampla pe biroul meu, vad doar ca e dezastru total: un laptop sta timid si furisat printre mormanul de hartii aruncate aiurea, scrise, taiate, botite; alaturi se mai ridica triumfator un alt rand de carti: economie, ecomony, economics, adica tot economie… Pfff…pe ordinea de zi proiecte…multe si d toate.

Iar timpul asta fuge, alearga ca dementul…

Si azi puteam sa fiu in parc sa citesc una dintre cele 2 carti artistice care stau si ele ratacite undeva pe biroul meu sau puteam sa fiu intr-un oras indepartat sa-i admir arhitectura, insa nu azi si maine si poimaine am de facujt curat pe biroul....



Weekend frumos Voua tuturor!

joi, 7 aprilie 2011

7 aprilie


7 aprilie 2009


Televiziunile internationale vorbeau si prezentau imagini infricosatoare cu ceea ce se intampla la Chisinau in acea zi. Unii o numeau "lovitura de stat", altii in ziceau "revolutia tinerilor", "act de sarlatanie", "tineri platiti pentru a face o dezordine nationala".
Priveam speriata pe geam, iar ochii nu prea doreau sa creada imaginile infricosatoare si actele de violenta pe care le vedeau, derulandu-se imagine dupa imagine. Aveam ore in sir aceleasi informatii fara actualizari, fara a avea acces direct la sursele reale. Totul era blocat de catre "faimosii politicieni aflati la conducere in vremea respectiva".

7 aprilie 2009- s-a scris istorie, o istorie pe care am privit-o cu ochii nostri... o istorie pentru care s-a varsat mult sange.


Moldova nu uita! 7 aprilie 2009...

marți, 5 aprilie 2011

Sub lespedea de piatra


Treceam prin orasul pustiu, prin cartierele nelocuite si pline de mizerie, pline de acel gust acru de produse alterate. Cu fiecare strada cu care inaintam simteam un dezgust mai puternic si mai puternic, iar senzatia de voma devenea mai accentuata. Desi situat in centrul oraselului, cartierul nu avea un caracter sinistru, ba din contra- era casa multimii de sobolani si soareci din preajma…

Era linistit insa, putea-i sa-ti spui rugaciunile in pace, fara sa fii deranjat de aglomeratia existenta in marele orase sau de zumzetul sutelor de trecatori care te privesc direct in ochi si iti cer un raport de activitate… Privirile lor te dor, te ard, te cuprind de mijloc si te arunca il acel zid de creta, aparent alba…

Desi mintea mea deloc lucida nu mai gandea, desi inima nu mai avea acel puls ce trebuia sa-l aiba, desi sangele era mai alb in obraji ca orice altadata, stiam ca e o stare normala, stiam ca nu avea sa se intample nimic azi, si nici maine, poate nici poimaine, era prea usor sa fie totul asa de repede… Trebuia sa mai treaca timp, sa mai infloreasca mucegaiul pe la colturi de strada, sa mai apara mustele prin cartier, sa se mai inmultesca sobolanii.

Am aruncat ochii in juru-mi si nefiind urmarita de nimeni, mi-am tras un carton pe care poate mai statusera multi sobolani inaintea mea si m-am facut comoda. Da, foarte comoda…

In sfarsit ma simteam comod… ma deranja doar mirosul dezgustator, dar relativ repede incepusem sa ma obisnuiesc cu el, si sa nu-mi mai para atat de ciudat. Avem in mica poseta mai multe lucruri, dar simteam ca nu-mi apartin…

Nu, nu erau ale mele…

Nu, nu puteau fi ale mele…si totusi pe toate aparea numele meu: B.O.

Am tras unul din ele, l-am deschis si am inceput sa-l analizez…Nu stiam ce scrie in el, nu stiam de unde aparuse in poseta mea…dar cert era ca el al meu, ba chiar si numele confirma asta. Nestiinta asta ma irita, iar starea de nervozitate excesiva devenea grea. Am zis ca nu mai are rost, o sa ma gandesc mai tarziu la lucrurile astea marunte. Am tras o foaie si un pix cu rosu- singurul care-l aveam din marea diversitate de obiecte aruncate fugar in poseta aia urata si am inceput sa scriu: mai intai numele, data, apoi semnatura. Asta era tot, nu aveam ce sa scriu… Cred ca era suficient. Si asa erau deja prea multe detalii. Am intors timida foaia si am scris: “ desi destinul ne-a vrut impreuna, noi nu ne-am vrut…”

De ce vrei sa ma intrebi acum cui i-am scris? De ce?

Stiu ca ma crezi inca indragostita, dar nu sunt…

Am luat foaia pe care scrisesem, am lasat sa curga lin pe ea cea dintai lacrima din ziua respectiva, apoi am strans-o exact in sapte parti egale, perfect egale si i-am facut un loc printre celelalte lucruri. Trebuia s-o trimit destinatarului, dar cum era duminica si nu mai aveam nici un ban, m-am ridicat incet si am plecat personal catre destinatar. Era ceva mai departe, dar merita efortul. Asteptam atat de mult sa ma revada, dar fara ca eu sa-l revad. Fiinta mea nu ar mai fi suportat o dubla lovitura. Nu as fi vrut sa-i simt nicidecum prezenta, nu as fi vrut sa-l mai fi deranjat vre-un pic. Il iubisem prea mult… Cred ca de fapt niciodata nu-l iubisem, nu ne iubisem…

Destinatarul meu era rece, cum fusese mereu cu mine, dar raceala prindea contur, prindea viata pe care niciodata nu o avusese…

De data asta destinatarul meu nu mai era acasa…si nu avea sa mai fie niciodata la acea casa, pe care o stia el, pe care o stiam noi…

Mi-am impreunat mainile de pamantul lui rece, as fi vrut sa-l sarut, dar nu am avut suficient curaj, i-am lasat scrisoarea sub lespedea rece de piatra si am plecat. Mi-am mai intors inca odata privirea si m-am simtit libera, usoara…Dupa multe luni de ezitari in sfarsit usoara…

Stiu ca nu o v-a citi niciodata, dar ea va exista… va exista prin mine si nu doar pentru mine

B.O

sâmbătă, 2 aprilie 2011

Adio

Ti-am daruit dragostea mea,
Tu ai ales alta cale.
Ti-am daruit si viata mea,
Tu ai ucis-o dintr-o intamplare.
Stateam in sicriu si ma gandeam,
Zambeam, radeam, plangeam.
O, esti o minune!
mi-ai redat libertatea,
iar acum am aripi si zbor.
Zbor, zbor, nu ma mai intorc spre tine sa stii
adio…

joi, 24 martie 2011

1)

Prin soarele ce-mi urla deasupra, eu eram oarba, orbita de un intuneric ce exista doar in mintea mea…Era vremea sa renunt la povesti, sau cel putin asa credeam…Era timpul, pentru altceva…sau poate ca inca nu sosi acel timp desi eu fortam nota…
Poate ma grabeam aiurea? Ma grabeam sa vad soarele, care-mi urla deasupra…

sâmbătă, 5 martie 2011

...in mine un dor, un dor nebun...

Si port in mine un dor, un dor nebun imbibat cu mucegaiul din vremuri trecute...Incerc sa-l sterg cu maina, dar mirosul imi patrunde pana in creier si el incepe sa-mi functioneze...Am inceput sa iubesc, dar oare iubesc ce trebuie... Am inceput sa uit intregi file din viata mea hoinara, dar oare se merita? Si port in mine un dor, un dor nebun...

miercuri, 2 martie 2011

cateva cuvinte in plus

Uneori refuz sa cred ceea ce vad, uneori cred in ceea ce refuz,

Uneori dorm dulce si pufos, uneori nu dorm deloc.

Petrec umbrele in care tu nu apari,

Dar ce conteaza …le petrec pentru tine.

marți, 15 februarie 2011

un roz sters



Ador noptile tarzii cand pot sa aud mustele cum zboara, cand pot sa prind fiecare gand in palme sa-l privesc, iar apoi sa-l arunc in acelasi cos plin cu mii de alte lucruri, la fel aruncate si ele... Spatiu putin in cos, dar cum visele sunt vise, isi gasesc iute un loc de cinste, de suprafata...

duminică, 6 februarie 2011

fila din viata, o asteptare


Astept primavara, astept Pastele.
Un sfarsit de aprilie cand ii voi cuprinde pe toti ai mei la piept. Nu am mai fost cu totii la aceeasi masa de peste 300 de zile: frumoase si dulci, triste si urate, grele si insuportabile, 300...zile...
Astept primavara :)

Astept sa ne adunam cu totii, in Familie :)

vineri, 4 februarie 2011

Nepotrivirea

…Deschise incet usa crezand ca ea poate doarme. Nu ar fi vrut s-o trezeasca, prefera s-o vada acolo in micutul ei pat, dormind, visand, zambind…

Stia ca pe ea o deranja cand el se furisa pe langa usa ei s-o admire. Brusc devenea mai nervoasa fata de aceasta prezenta deloc straina…

Ea era eleva lui, el era profesorul de pian si atat. Atat ar fi vrut ei doi sa zica, insa privirile lor zburdalnice si cele 2 inimi nebune ziceau mai mult, mai mult si mai mult… Era o negare profunda in mintile celor doi, trosnea mintea ei de ganduri pline…Noptile stateau la geamuri diferite, iar cand intamplarea ii facea sa se zareasca unul pe celalalt tresareau, iar picioarele le deveneau neascultatoare; oglinda din maina ei aluneca incet si lent si devenea dintr-o data sute de bucatele mici, micute.

Incepea sa cante la pian.

El era in extaz cand o auzea, ea era mandra ca-I era ucenica.

Isi dorea sa-I cuprinda mainutele fine, in palmele lui mari, reci si zgripturoase.

Totusi era trecut de 37, iar ea decat o copila de 17…Ar fi putut sa-I fie tata, el se simtea insa in postura de iubit….

Ar fi putut sa plece, dar nu…el prefera s-o vada de la distanta in fiecare zi. Ar fi putut sa incerce s-o sarute, sa se convinga ca si ea simte la fel, dar…buzele ei erau prea senzuale pentru a-I simti cei douazeci de ani diferenta dintre ei. Si apoi el nu voia s-o vada suferind…Se intreba adesea cum de reusise sa se indragosteasca de o copila, de propria lui eleva ?

El continua s-o iubeasca in taina…

Si azi in indedepartatul orasel, se mai aude cantecul din odaita de la parter

E cantecul profesorului de pian…

miercuri, 26 ianuarie 2011

No name

Noaptea intreaga nu am dormit,
Ti-am cautat in mine chipul,
Surasul, zambetul, iubirea…
Ce pacat….
Nu l-am gasit.
Noaptea intreaga te-am cautat
Iti doream fiinta, sarutarea, mangaierea
Ce pacat…

Noaptea intreaga te-am sarutat, te-am plans, te-am mangaiat
Ca pe o iluzie fara sfarsit
Noaptea intreaga am tot visat.

Persoane interesate

Faceți căutări pe acest blog

A apărut o eroare în acest obiect gadget
A apărut o eroare în acest obiect gadget