Adio

Ti-am daruit dragostea mea,

Tu ai ales alta cale.
Ti-am daruit si viata mea,
Tu ai ucis-o dintr-o intamplare.
Stateam in sicriu si ma gandeam,
Zambeam, radeam, plangeam.
O, esti o minune!
mi-ai redat libertatea,
iar acum am aripi si zbor.
Zbor, zbor, nu ma mai intorc spre tine sa stii
adio…

No name

Noaptea intreaga nu am dormit,
Ti-am cautat in mine chipul,
Surasul, zambetul, iubirea…
Ce pacat….
Nu l-am gasit.
Noaptea intreaga te-am cautat
Iti doream fiinta, sarutarea, mangaierea
Ce pacat…

Noaptea intreaga te-am sarutat, te-am plans, te-am mangaiat
Ca pe o iluzie fara sfarsit
Noaptea intreaga am tot visat.

Testament

Las durerea mea vouă, celor fericiţi şi norociţi,

Las dorul meu, poeţilor, în căutare de inspiraţie,

Îţi las ţie, cerule, căldura

Cu care n-am putut încălzi sufletele şi inimile oamenilor.

Îţi las, ploaie, lacrima

Care m-a tulburat pe mine şi nu te va împlini pe tine.

Ploaie, cerule, omule,

Lasă-mă să iau cu mine dragostea.

Am iesit din mine ca sa merg mai departe

Am iesit o clipa din mine
Si am batut la poarta ta.
Am zimbit crezand ca ttl va fi bine
Ce pacat, nu era asa...
Am ajuns singura doar in singuratate,
Am ajuns sa plang, lacrimile imi sunt deja secate.
Straina…
Ca in prima clipa,
Fericita…
Ca in ultimul moment
Insa,
Am iesit din mine ca sa merg mai departe.

***

Mi-a spus cerul că ai murit…
Şi am venit să te văd.
Mi-a spus apa ca ai dorit sa ma vezi...
Alergand am sosit.
M-am sacrificat ca sa vin... si am venit...
Am venit in numele iubirii ce a murit.
Nu ştiu…
Mi-e greu să ştiu că nu mai eşti
Aici...alături langă mine...
Mi-e greu, grea mi- e inima, grea e amintirea despre tine.
Dar am venit…

Refugiere

Îmi simt aripile zdrobite în cautare de liniste,

Îmi simt corpul fara sange, fara maduva, plin doar de tine,

Capul mie greu,iar mainile îmi sunt absente,

Corpul e departe de suflet si de cuget.

De ieri nu mai sunt…

Adica sunt, dar nu mai exist,

Sunt huma -copil al pamantului.

Si iar ma întrebi de ce? O, înceteaza...

Nu mai sunt al acestui pamant.

Ma refugiez... Unde?

Poate langa Dumnezeu...

Inimă de marmură

Rece e zidul de piatra
Ce dainuie intru nemurirea ta, iubire.
Dura si obscura e linistea noptii
Ce cheama duios, amintire.
Dulce e gandul spre absolut
Spre iubirea ta, faptura.
Durerea e ca un pustiu,
Iar viata- ca o adiere de ura.

Ce grea...e inima de marmura...

Nocturna

E seară şi gândul imi zboară
La clipele în care mă mai doreşti,
Natură, tu, ca o dulce alinare
Doar tu nu ştii să mă răneşti.
Tu, lacule, îmi ştii gândul,
Voi, nuferi, îmi ştişi pasul,
Mereu mi-aţi fost alături
Când gându-mi era departe.
Aş vrea să-i fiu aproape
Şi să-l mai văd odat,
Să-i spun cuvinte tandre
Şi pline de păcat.
E seară şi gândul îmi zboară
La clipele în care te mai doresc.
O, vino!Hai, vino aproape!
Tu nu mai poţi să mai răneşti.

Poesis

Poezia este ceea ce nu putem spune oricand, oriunde si oricui, ci doar atunci cand aripile sufletului sunt gata sa-si deschida bratele. Ea, poezia te ajuta sa regasesti, iti arata cum sa faci legatura cu lumea aceasta diversa in care mai ca in fiecare zi apar noi si noi intrebari la care cu greu gasesti raspuns. Doar ea te ajuta sa vorbesti, sa te faci auzit si simtit atunci cand ai nevoie si cand doresti sa-ti exprimi durerea, iubirea, neputinta sau ura. Poezia este arta cuvantului si aceasta arta i se daruie doar celui ce simte, crede si viseaza in ea.
Multe poezii vad ochii, dar oare fiecare din ele, din cele multe citite se fac simtite cu adevarat? Mai mult ca orice, lucrul cu poezia necesita suflet, unul adevarat si curat, unul care ar putea duce corpul si sufletul la mii de kilometri distanta, unde poti uita de griji si nevoi.
Si doar ea, poezia, ramane a fi cea mai perfecta forma de manifestare a spiritului uman- creator.
Poezia este deschiderea si inchiderea unei usi, lasandu-i pe cei care privesc prin deschizatura sa ghiceasca ce s-a vazut in frantura aceea de clipa.

Dorinţa

Doar o dorinţa mai am pe astă lume
Să văd, Să aud, Să simt, Să spun.

Să văd acel peisaj nocturn în noapte
Cu greu de pensula pictată,
Să aud al viforului iernii glas
Cum ride, plînge, cerne, iartă.
Să simt căldura inimii ce bate aproape
Şi frigul sufletului îndepărtat.

Doar o dorinţă mai am pe astă lume
Să aud ce văd, Să spun ce simt.