Refugiere

Îmi simt aripile zdrobite în cautare de liniste,

Îmi simt corpul fara sange, fara maduva, plin doar de tine,

Capul mie greu,iar mainile îmi sunt absente,

Corpul e departe de suflet si de cuget.

De ieri nu mai sunt…

Adica sunt, dar nu mai exist,

Sunt huma -copil al pamantului.

Si iar ma întrebi de ce? O, înceteaza...

Nu mai sunt al acestui pamant.

Ma refugiez... Unde?

Poate langa Dumnezeu...