Despre mine

Fotografia mea
Bucureşti, Romania
iubesc soarele cu razele lui, stelele in splendoarea noptii, florile…si chiar ploaia…are si ea misterul si romantismul ei…

joi, 21 ianuarie 2010

Povestea lor de dragoste


O seara obisnuita de mai. Nimic iesit din comun: aceleasi strazi, aceiasi oameni, acelasi soare… Totul era ca de obicei…

Strazile pline de sufletele incantate de frumos raspundeau prin imbratisari profunde, zambeau dulce si calduros, iar fiecare trecator avea un secret ascuns in privire, avea un suflet incarcat cu mai multi aburi de energie decat de obicei. Se simtea fericirea in fiecare trecator, pana si cersetorul de la colt de strada parea mai vesel azi…Pomii infloriti erau cadrul perfect de a adaposti pe oricine, bancile din parc te chemau si ele sa li te alaturi.

Fiecare particica a naturii le era martora, le veghea dragostea lor…le jura ca le va pastra vesnic secretul…Natura le era fidela la destainuirile de dragoste din zorii diminetii…

Totul era idilic, era perfect, era splendid…Uneori aveau impresia ca viseaza, alteori ca au parasit demul Pamantul si ca traiau in Rai…In fiecare zi se temeau ca ceva sau cineva le va strica fericirea, se temeau de viitor, de aceea prefereau sa traiasca in prezent, cu prezentul…

Luni dimineata, se trezi incet, se uita in oglinda si se simti mai nefericita ca oricand. De ce? De ce avea aceasta stare? Se gandi la el…

Se aranja in fuga si pleca spre casa lui. Avea o stare ciudata, de parca nici soarele nu mai stralucea in acea dimineata de luni… Locuri pe unde calca ii pareau straine, si nu intelegea de ce…

In sfarsit revazu o figura cunoscuta, un prieten din copilarie. Dar…de ce plangea? De ce se uita la ea cu mila? Ce ii ascundea?

Iubitul ei se sinucise…

O tacere profunde se lasa peste oras, o iarna cumplita i se instaurase in suflet, ochii ii erau inmarmuriti, sufletul-I ardea in flacari prea ucigatoare…

De ce?

De ce facuse asta? Nu-si putea explica…

6 comentarii:

  1. foarte frumos!

    esti un talent!

    tot ce scrii, ma pune pe ginduri....

    ma face sa retraiesc, unele clipe, care frumoase .. care mai putin frumoasa..........

    RăspundețiȘtergere
  2. Merci frumos, Dumitru. Te astept si altadata aici, aici unde gandurile au mereu un loc rezervat.

    RăspundețiȘtergere
  3. Frumos şi trist... e exact starea mea

    RăspundețiȘtergere
  4. Ludmila, daca n-am cunoaste tristetea n-am aprecia bucuria... Deci mult zambet si sa mergem mai departe... Dupa zile insorite vin si zilele cu soare...

    RăspundețiȘtergere
  5. starea in care sunt de aproape 4 saptamani eu un foarte trista mia murit cel mai bun prieten avea doar 19 ani acum fiecare loc unde am petrecut cu el misepar straine inca nu ma impac cu gandu ca a murit

    RăspundețiȘtergere
  6. Anonim,
    e greu sa trecem si sa acceptam unele lucruri. Ne intrebam adesea unde am gresit? Cu ce am gresit? Si de ce anume eu?
    COntinua sa fii puternica, pentru ca cu siguranta de acolo de sus, de unde e, v/a aprecia gestul.
    Sa ne auzim de bine!
    Fii puternica!

    RăspundețiȘtergere

Persoane interesate

Faceți căutări pe acest blog

A apărut o eroare în acest obiect gadget
A apărut o eroare în acest obiect gadget