Despre mine

Fotografia mea
Bucureşti, Romania
iubesc soarele cu razele lui, stelele in splendoarea noptii, florile…si chiar ploaia…are si ea misterul si romantismul ei…

marți, 22 mai 2012

Un an mai târziu

  Era mai, nu mai ştiu exact ce zi a săptămânii, însă calendarul arăta anul 2011. Termometrul indica valoarea de 33 grade. Căldura era exorbitantă, soarele era neliniştit şi lovea cu putere tot ce prindea în cale. Mă plimbai prin faţa magazinelor, mă uitai lung, iar apoi treceam mai departe. Nu aveam nevoie de ceva anume, haine aveam destule, eşarfe suficiente, cercei şi brăţări la fel. Totuşi îmi lipsea ceva...
 Am ezitat o clipă, două, apoi trei. Mi-am făcut curaj şi am păsit înăuntru. Erau multe culori...
 Era decât o rochie, dar ştiam că mi se potrivea perfect. Era mov, aşa cum îmi place mie... Mi-am plimbat mâna peste materialul fin şi am simţit emoţii puternice. Inima îmi tresărea, iar ochii mei vorbeau: dulce, calm, senin. 
Ne-am dat întâlnire zi de zi. Îmi plăcea să o vad acolo, să o simt aproape, să ştiu că există şi mă aşteaptă. Aveam un loc unde puteam să mă întorc mereu, iar acest gând mă înnebunea. Nu-mi punea întrebări, nu  mă întreba de ce veneam în fiecare zi la ore diferite, de ce uneori stăteam mult, iar alteori decât câteva secunde...

 Într-o zi din iunie dispăru. Era de necrezut, de ce dispăruse? Unde dispăruse? 
Se aşternu tăcere. Creierul meu devenise bolnav, se gândea fără încetare la acel ceva. Mă marcase. 
Au trecut multe zile de atunci. A ploua de multe ori. Soarele a fost şi el darnic cu noi. Magazinul fără rochia mov nu mai era la fel.
Un an mai târziu, în vitrină reapăru aceeaşi rochie mov. 

Îmi cuprind mâinile amândouă, le pun la ochi să nu mai văd , însă inima nu poate face la fel. Ea ţipă la mine. Se ceartă cu mine şi-mi zice să mă trezesc...

 Un an...

Sursa foto:http://hello-pixel.com
 

marți, 15 mai 2012

Au început să urle- celulele

  Mâna rece o pui pe creştet şi o laşi să alunece uşor în jos. 
Degetele tale ating buzele ce fierb sub presiunea sângelui. 
Mă desfac în mii de granule şi mă risipesc ca nisipul în deşert. 
Fiecare granulă din mine e compatibilă cu o celulă din tine. 
Fiecare celulă din tine urlă. 



miercuri, 9 mai 2012

Un dans

Muzică...Dans...Doi oameni... Un destin...


   Iau cuvintele două câte două, le aranjez în perechi şi le invit la dans. Ele se iau de mână, se cuprins uşor la piept, se privesc adânc şi rămân multă vreme prizonierele notelor muzicale...

Persoane interesate

Faceți căutări pe acest blog

A apărut o eroare în acest obiect gadget
A apărut o eroare în acest obiect gadget