Aveam nevoie de un motiv

Aveam nevoie de un motiv sa-mi transform ziua. Ceasul sunase prea rapid ca disperatul, patul m-a impins si m-a indrumat sa ma trezesc, apa de la baie s-a strambat la mine si a inceput sa curga repede, fugar si nervoasa pe fata mea. Ochii mei erau deschisi, dar dormitau. Ce inceput teribil de zi!

  Aveam nevoie de un motiv sa zambesc. Aveam nevoie de multa cafea, de mult fard pe obraz si de niste rock dat la maxim care sa-mi atinga celulele nervoase. Mai trebuia sa gasesc cartele de acces de la metrou si sa nu gresesc peronul. Am alergat, am gasit si uite-ma in sfarsit la munca.

 Aveam nevoie de un motiv. Ma uit pe pereti si caut un motiv. Deschid o carte, citesc cateva pagini, dar gandul imi sta la “ a gasi un motiv pentru a-mi transforma ziua”. Nimic, nu gasesc nimic. Celulele mele dorm, nu vor sa gandeasca, sau poate gandesc mai incet…

  Suna telefonul. La capatul celalalt al firului un glas somnoros, mai mult adormit decat treaz imi zice: “Buna dimineata! Inca visez cu ochii deschisi si iar intarzii”.

Zambesc, chiar rad cu pofta…Mi-am gasit si motiv ca sa-mi transform ziua...