Noaptea e aproape de noi. Decidem să hoinărim până târziu,
să ne obosim picioarele, să putem avea un somn scurt, dar profund. Paşii se îndreaptă timizi pe străduţele laturalnice de parcă le este frică să nu
distrugă feeria oraşului. Într-un tarziu ne retragem, picioarele sunt obosite,
pleoapele sunt grele, corpul amorţit, stomacul plin iar mintea entuziasmată. Somn…
Dimineaţă. De undeva din depărtare se aude o rugăciune. Oamenii din
Istanbul se roagă. Ne pregătim repede şi fugim din camera de hotel, ne
amestecăm printre ei, respirăm aerul lor, mergem pe străzile lor. Ei ne zâmbesc şi ne invită să le degustăm oraşul, să ne bucuram ochii cu ceea ce se numeşte
oraşul situat pe două continente. “Furăm” tot ce se poate fura: facem sute de
poze, mâncăm dulciuri turceşti, vizităm turnul Galata, Moscheea Albastră, Hagia
Sofia, Grand Bazar-ul, Spice Bazaru-ul şi multe alte obiective turistice.
Timpul a expirat. Întindem palmele, deschidem larg ochii şi
facem ultima poză cu privirea. O gravam adânc în memorie. Va rămâne timp îndelungat acolo, ultima poza, ultimele fracţiuni de secundă, ultimele senzaţii...
Istanbul, m-am indragostit de tine…
Extraordinara si partea II :P :* ;)
RăspundețiȘtergere