Despre mine

Fotografia mea
Bucureşti, Romania
iubesc soarele cu razele lui, stelele in splendoarea noptii, florile…si chiar ploaia…are si ea misterul si romantismul ei…

miercuri, 23 septembrie 2009

Nocturna

E seară şi gândul imi zboară
La clipele în care mă mai doreşti,
Natură, tu, ca o dulce alinare
Doar tu nu ştii să mă răneşti.
Tu, lacule, îmi ştii gândul,
Voi, nuferi, îmi ştişi pasul,
Mereu mi-aţi fost alături
Când gându-mi era departe.
Aş vrea să-i fiu aproape
Şi să-l mai văd odat,
Să-i spun cuvinte tandre
Şi pline de păcat.
E seară şi gândul îmi zboară
La clipele în care te mai doresc.
O, vino!Hai, vino aproape!
Tu nu mai poţi să mai răneşti.

Un comentariu:

  1. E tomnatică seară; crunt de sumbră
    La văraticul apus gându-mi fuge
    Eh; această seară e ca o cafea amară
    M-a răpus și cugetu-mi distruge

    RăspundețiȘtergere

Persoane interesate

Faceți căutări pe acest blog