Ador noptile tarzii cand pot sa aud mustele cum zboara, cand pot sa prind fiecare gand in palme sa-l privesc, iar apoi sa-l arunc in acelasi cos plin cu mii de alte lucruri, la fel aruncate si ele... Spatiu putin in cos, dar cum visele sunt vise, isi gasesc iute un loc de cinste, de suprafata...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu