Despre mine

Fotografia mea
Bucureşti, Romania
iubesc soarele cu razele lui, stelele in splendoarea noptii, florile…si chiar ploaia…are si ea misterul si romantismul ei…

sâmbătă, 28 noiembrie 2009

Fuga spre regasire, partea II

Partea II



Ma uit spre cer.

O! Doamne ajuta-ma sa ajung pana la farmacie...

Alerg printre masini, printre copaci cu suierul mortii alaturi, Dar, ce-mi pasa?

In fata farmacia.

Descid, intru inauntru si admir vitrinele. Ce sa cer? Oare de ce am nevoie?

Mica, urata la chip sta si ma priveste. Are ochii prea mari, de un albastru prea senin, prea dens, prea urat colorat. Ce se uita asa la mine? Ce o fi avand? cine sa fie aceasta femeie?

Hmmm...poate e asistenta de la farmacie. D, da, da...surad ea trebuie sa fie.

- Doriti ceva?

Ma uit la ea si raspund grabita

- Nu, nu vreau nimic...Ba da, DA! Vreau...Vreau o floare

- Floare? ...si se uita la mine ciudat, inchide ochii, ii deschide apoi si pune ochelarii mari care o faceau si mai antipatica si se uita la mine. Simteam un aer greu, simteam particulele de microbi care persistau in aer, simteam mainile pline de bacterii.

In cele din urma o mai aud odata intrebandu-ma ce doresc.

- Floare? si incepe sa rada atat de ciudat.

Imi dau seama cat de banala a fost intrebarea mea si sintindu-mi inima imi reamintesc iarasi de ea. Va rog, dati-mi ceva pentru inima, cateva pliculete de liniste sufleteasca.

Se uita la mine, apoi vad ca se aseaza pe un scaun, se ridica si isi scoate ochelarii. Vine spre mine, ma ia de maine si o simt calda. Ce maina calda are...

Deschide usa si ma conduce pana la banca de langa farmacie. Ma aseaza pe ea si ma intreba cum ma cheama. Nu pot sa-i raspund, si incep sa plang...O vad ca se ridica cu mila la mine, cauta prin buzunare si imi da...imi da o mica iconita. Ma uitai la ea si cand s-o intreb ceva, nu o mai zaresc, plecase deja...Simteam insa ca ma urmarea, ca ma compatimea...Dar, pentru ce?

Admir iconita, o mangai incet, dar inima? Inima nu ma mai doare inima...

De ce? ... Frigul ma mangaie incet, linistea ma apasa pe umeri, imi indrept ochii spre cer si raman privindu-l mult, mult timp...




Sfarsit...

2 comentarii:

  1. Și totuși nu am înțeles: de ce te durea inima???

    RăspundețiȘtergere
  2. micutadiana,
    Nelinistea sufleteasca isi spunea cuvantul, evenimentele se perindase prea mult in jurul meu influentand asupra starii mele, asupra inimii mele, asupra fiecarui nerv...Doar credinta in Dumnezeu, doar indreptarea ochilor spre cer, spre puterea divina a ceea ce e sus, iti mai da putere sa mergi mai departe...
    Imi mai da putere sa trec peste durerea de inima...

    RăspundețiȘtergere

Persoane interesate

Faceți căutări pe acest blog

A apărut o eroare în acest obiect gadget
A apărut o eroare în acest obiect gadget