Istanbul

 Partea I

Ne deconectăm de metropola bucureşteană şi evadăm. Luăm cu noi tot ce avem mai de preţ: zâmbetul, voia buna şi pornim în călătorie.

--Destinaţia?

-- Istanbul.

-- Scopul vizitei?

-- Evadare.

-- Durata?

-- Mii de secunde înfaşurate în voal de matase.

 

-- Bani?

-- Atât cât să ne ajungă.

-- Număr de picioare?

-- Opt.

-- Număr de eşarfe?

-- Cinci, toate vesele şi sclipitoare. 

     Avionul aterizează, iar ochii  dornici să mănânce mâncare proaspătă, încep să alerge în stanga şi-n dreapta. Vrem să lăsăm bagajele şi să fugim, să dansăm sub stropii de ploaie din Istanbul, să dansăm din buric, sa bem raki şi să calcam în Asia.

    Istanbul-ul ne întâmpină zâmbind, ne udă cu apă rece, semn ca suntem treji, că nu visăm. Ne invită la masă şi ne serveste cu ceai negru şi baclava. 

   Va continua