Nu am banii pe care mi- aş dori să-i am, nu am job-ul la care tind, nu am ciorbă în fiecare zi la pranz, nu am o bibliotecă plină cu cărti şi timp suficient ca să mă destind...
De multe ori sunt tristă, îmi fac griji pe care nu are trebui să mi le fac, gândesc prea mult, acţionez prea puţin, irosesc timp pe lucruri inutile, visez prea mult cu ochii deschişi...
Sunt uitică, îngrozitor de urâtă, rece şi egoistă... Reuşesc însa să iubesc. În serile târzii privesc trandafirii roşii, te caut în mintea mea şi te îmbraţişez. Mi-ai redat primavara...
Revin si te citesc cu drag,pentru ca redai cu sinceritate trairile tale ,parca comune cu ale tuturor acelora ,care-ti rasfoiesc site-ul.
RăspundețiȘtergereCamelia, multumesc frumos.
RăspundețiȘtergereEsti mereu bine-venita aici, printre trairile noastre.
Sa ai o primavara superba.
Ti-am spus la metrou cand ne-am intalnit (la Unirii, eram cu un prieten) ca stiu de blogul tau. Uite ca am mai intrat pe el. M-am "enervat" cand am vazut ca ai scris ca esti "ingrozitor de urata". Nu stiu de unde ai scos-o, probabil erai suparata. Ne vom mai auzi...
RăspundețiȘtergereCe ganduri drăgute stii sa asterni,Oct...! Nu Alex, ea nu-i urata deloc, se inseală atat de mult,as vrea sa am si eu ”uratenia” ei. Nu o cunosc, dar presimt ca e o fată specială, mult prea specială. Si prea sensibila pentru lumea asta tot mai rea...Viata sa te inconjoare numai cu lucruri frumoase! Meriti!
RăspundețiȘtergere