Despre mine

Fotografia mea
Bucureşti, Romania
iubesc soarele cu razele lui, stelele in splendoarea noptii, florile…si chiar ploaia…are si ea misterul si romantismul ei…

luni, 20 februarie 2012

Carpe Diem

Deschide uşa şi intră repede salutând pe toată lumea. Îşi ocupă locul la birou şi începe să-şi facă programul pentru ziua respectivă. Are foarte multa treabă pentru ziua de astăzi: documente, şedinţe, întâlniri, rapoarte, statistici, însă nimic din toate acestea nu o înfricoşează. Îşi iubeşte munca. Îşi iubeşte rapoartele.
La cei 25 de ani ai ei, e fericită, aparent fericită. Nu e casătorită, însă are un iubit pe care îl iubeşte, respectiv şi el o iubeşte. Se văd de 4 ori pe săptămână, dar se ceartă în medie de 5, se întrec la telefon urlând unul la altul, când se revăd primele zece minute sunt armonie, pace şi dulceaţă, iar următoarele la fel de dulci: pahare sparte, vase aruncate, crize de isterie şi nervozitate, ţigări arse aruncate aiurea si două căni de cafea de mult răcite.
Ane- Marie afirmă de fiecare dată ca îl iubeşte mai mult decât ieri şi cel puţin la fel de mult ca şi mâine.
În dimineaţa asta şi- a propus să-l sune ceva mai târziu ca de obicei şi să încerce marele efort să nu se mai certe de la primele ore ale dimineţii.
Zece fără un sfert. Îşi ia telefonul, hotărâtă să îl sune, însă în cele din urmă se răzgândeşte. Poate încă doarme. Îşi reia activitatea, hârtiile şi documentele şi rămâne mult timp conectată cu ele.
Doisprezece şi un sfert. Ane- Marie se retrage să-şi servească cafeluţa şi să mănânce o ciocolată. Îl sună entuziasmată pe Darius. Darius se pregătea să plece şi el la nişte şedinţe. Îi face o deosebită plăcere să o audă, o vede calmă şi plină de viaţă, cu vocea ei suavă şi caldă.
- Ane-Marie, scumpo, te simţi bine? Te văd schimbătă...
- Darius, sunt bine. Sunt plină de viaţă şi vreau să împart această viaţă cu tine. Vreau să-ţi dau timpul meu ţie, vreau cioburile din bucătărie să dispară, vreau să cumpărăm un nou set de vase.
- De ce? Nu mai avem farfurii? Nu mai avem ce să stricăm?
- Darius, viaţa mea e prea scurtă pentru a o mai cheltui pe chestii inutile.
Ochii îi devin roşii şi ard. Buzele îşi pierd culoarea, iar glasul îi scade.
- Darius, viaţa mea are clipe numărate, hai să le dăm acestor clipe un nou parfum, o nouă aromă. Nu-mi pasă câte vor mai fi şi cum vor fi, vreau aceste zile să-ti aparţină ţie.

3 comentarii:

  1. Cat de frumos:x
    Imi place mult >:D<

    RăspundețiȘtergere
  2. primăvara începe cu o floare...dar şi dragostea vine ca o primăvară în sufletele noastre....mai întâi ne dezmorţeşte tâmplele, apo ne încălzeşte palmele culminând prin a ne fierbe sângele....ne bucurăm de ea şi ne dorim să nu se mai termine....dar ca toate celelalte şi dragostea are un ciclu...aşa ca tot ce-ţi poţi dori e o toamnă cât mai îndepărtată...
    o zi faină....

    RăspundețiȘtergere
  3. Denisa, multumesc. Sa ai parte de o primavara superba.

    Dek, orice fenomen are ciclul lui, la fel ca si dragostea. Tot ce putem sa facem e sa nu ne gandim la fazele ce vor urma, dar sa traim cu prezentul, sa ne bucuram de fiecare clipa, de fiecare zi.
    Pace si dragoste!

    RăspundețiȘtergere

Persoane interesate

Faceți căutări pe acest blog

A apărut o eroare în acest obiect gadget
A apărut o eroare în acest obiect gadget