Când nu am chef mă ascund în carapacea mea de broască ţestoasă. Stau acolo o oră, două, trei. Iau un creion, trei coli albe şi încep să desenez: flori, copaci, iarbă verde, soare, oameni, feţe vesele sau mai puţin vesele.
Îmi aduc aminte de copilărie, retrăiesc unele momente şi mă cuprinde nostalgia.
Când nu am chef citesc poveşti cu zâne şi feţi frumoşi, cu alba-ca-zăpada şi cu motanul încălţat.
E bine ca poti apela la amintiri din copilarie ,si folosesti minutele dupa pofta inimii tale .
RăspundețiȘtergere