Despre mine

Fotografia mea
Bucureşti, Romania
iubesc soarele cu razele lui, stelele in splendoarea noptii, florile…si chiar ploaia…are si ea misterul si romantismul ei…

vineri, 23 octombrie 2009

Dor de casa, Dor de Chisinau, Dor de amintiri...


Privesc in urma si realizez ca au trecut mai mult de 3 saptamani de cand nu mai sunt acasa, de cand distanta imi este un adevarat dusman. Uneori o blestem, alteori o cuprind la piept si ne plimbam impreuna pe strazile mici si urate din Targoviste. De fapt nu sunt urate si nici mici.
Ora 23.55. Ma gandesc cum arata Chisinaul la aceasta ora tarzie? Oare cine se plimba pe langa arcul de triumf? Oare ce fac jucariile mele de plus lasate acasa?
Atatea zeci de intrebari imi rasar deodata in minte, atatea locuri imi rasar in fata, atatea amintiri... Ma simt de parca as fi pustie, de parca as fi dezbracata de vise, iluzii si sperante...E o stare stranie, confuza... Daca mi-ai zice acum: "pleaca pe cateva zile acasa" nu stiu daca as pleca, as ezita cu raspunsul. Ma opresc si aici atatea...
Stare...

9 comentarii:

  1. Doar departe de casă realizezi ce înseamnă "dor"... de casă, de părinţi, prieteni, oraş natal, ţară... Şi dacă n-am pleca... n-am şti, şi dacă n-am şti... ar fi viaţa prea uşoară :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Ai dreptate Ludmila, realizezi abia atunci cand esti departe de casa, departe de familie, departe de locurile copilarie, departe de strazile pe care ne zbenguiam cand eram copii.. Abia atunci intelegi si simti ce inseamna sa nu mai fii acasa, sa nu mai ai parintii alaturi care sa te sprijine si sa-ti ofere un sfat...Casa, fantastic univers...

    RăspundețiȘtergere
  3. cand vei fi pe alte continente atunci vei realiza si mai mult dorul de casa !
    Mai ales cand esti in zbor deasupra Pacificului sau Atlanticului ai impresia ca esti un ,, nothing" pe acest pamant, in acele momente uiti si de dor si de casa, te bucuri atunci cand decolezi ca esti intreg si nevatamat! in concluzie, cat suntem bine si nevatamati profitati de dorul de casa:)

    semnat Columbo

    RăspundețiȘtergere
  4. pu columbo
    prietene, oare ce are starea aceasta specifica noua oamenilor /vorbesc de frica/ cu simtul de dor care a fost mentionat in lucrarea sus-mentionata, alta, dorul nul poti masura in dependenta de distanta, succese

    loreley

    RăspundețiȘtergere
  5. No las' și tu că nu ești așe dă departe. Nu ești-ntr-o țară de străini. Ce ziceai de-nvățai la Budapesta? Acolo chiar te-ai fi-nscris-n vreun club emo. :D

    RăspundețiȘtergere
  6. Nu sunt intr-o tara de straini,dar totusi uneori gandurile imi zboara spre casa, spre locurile copilariei, spre familie si prietenii din Chisinau. Nu pot sa raman surda la acest dor...

    RăspundețiȘtergere
  7. acest post al tau mi-a trezit si mai mult dorul de casa....abia astept vacanta..

    RăspundețiȘtergere
  8. " lasa-te acasa? Oare..."
    in context lasate se scrie fara liniuta.
    Foarte multe greseli gramaticale pe blog.

    RăspundețiȘtergere

Persoane interesate

Faceți căutări pe acest blog