Sunt ani de cand scriu, de cand arunc cuvinte la intamplare astfel incat sa se formeze randuri...
- Ce faci in timpul liber? ma intreba el, sorbindu-ma din priviri.
- Scriu, ii raspund eu si ma uit fix in ochii lui. Se uita nedumerit, parca straniu si strain. Imi ranji usor.
- Scriitoare?
- Da, una mica.
- Cate carti ai la activ?
- Hmmm... sapte...
- Wow, sapte? Bun rezultat.
Uitasem sa-i mentionez ca sunt de fapt sapte pagini, dintr-o carte si nu sapte carti cum crezuse el. Aveam ideea cartii de mult pe unul dintre sertarele mintii mele. Adesea deschideam sertarul, suflam praful de pe schita cartii, o cuprindeam la piept si ii promiteam ca o sa revin la ea, ca o sa-i dau o forma, ca nu vor ramane decat sapte pagini aruncate aiurea.
- Ce faci in timpul liber? ma intreba el, sorbindu-ma din priviri.
- Scriu, ii raspund eu si ma uit fix in ochii lui. Se uita nedumerit, parca straniu si strain. Imi ranji usor.
- Scriitoare?
- Da, una mica.
- Cate carti ai la activ?
- Hmmm... sapte...
- Wow, sapte? Bun rezultat.
Uitasem sa-i mentionez ca sunt de fapt sapte pagini, dintr-o carte si nu sapte carti cum crezuse el. Aveam ideea cartii de mult pe unul dintre sertarele mintii mele. Adesea deschideam sertarul, suflam praful de pe schita cartii, o cuprindeam la piept si ii promiteam ca o sa revin la ea, ca o sa-i dau o forma, ca nu vor ramane decat sapte pagini aruncate aiurea.
Cred ca o sa pot scrie un roman cand voi uita ca scriu unul. Altfel ma pierd in detalii si uit ideea vie din suflet.
RăspundețiȘtergere