Chisinau- cateva poze...

Chisinau- oras al copilariei mele. Aici toate imi sunt prietene: si strazile, si cladirile, si florile, pana si aerul( aer de casa)...

Frumos vis de iarna

Seara nu puteam adormi, gandurile se roteau in jurul meu si alergau hoinar, ma chemau in lumea lor, ma strigau, ma copleseau…Totusi adormisem cu zambetul pe buze, frumoase vise se perindasera prin mintea mea.

Dimineata ma trezesc intr-un frumos vis de iarna. Incerc sa cred ca e adevarat si ca nu visez.

Campusul doarme sub plapuma zapezii.

Privesc pe geam, o clipa dupa alta, iar ochii abia reveniti la realitatea de dupa vise incep sa adulmece lacomi misterioasa priveliste. Imi simt inima de copil, o simt tresarind la fiecare fulg ce se asterne la geam, simt fiecare strop de bucurie ce mi se naste din inima, din cugetari si simtiri. Demult nu a mai nins atat de frumos, demult nu am mai ramas uimita de albul zapezii pure.

Ore…trec atat de repede…Ultima zi de facultate din acest an…Ce repede s-a scurs…

Totusi frigul isi spune cuvantul, il simt cum mi se lipeste de obraji, ma vrea sora cu el…Caldura sufletului il respinge...

Ma voi bucura de tine, Frigule, dar nu mai ai loc in inima mea, nu-ti mai pot fi adapost. E prea multa caldura acolo, prea multa…

Inca ninge…oare cat va mai ninge? E atat de splendid…Atat de divin.

Vreau pe partie cu saniuta. Vreau sa ne jucam cu zapada. Vreau sa alergam tinandu-ne de maina.

Vreau sa mai cred inca in povesti. Vreau sa mai cred ca iarna se intampla miracole. Vreau sa mai cred, in acest vis frumos de iarna…

Inimă de marmură

Rece e zidul de piatra
Ce dainuie intru nemurirea ta, iubire.
Dura si obscura e linistea noptii
Ce cheama duios, amintire.
Dulce e gandul spre absolut
Spre iubirea ta, faptura.
Durerea e ca un pustiu,
Iar viata- ca o adiere de ura.

Ce grea...e inima de marmura...

Orasul Unirii- impresii, sentimente, senzatii...retrospectiva

30 noiembrie, ora 3.30 dimineata, Targoviste suna alarma...inca dorm...mi-e somn...totusi incantata ca plec in Orasul Unirii ma trezesc si incep sa admir murmurul noptii.
Ora 4.30, deja in autocar, ne indreptam spre capitala, spre Bucuresti. O seara splendida, o noapte frumoasa, un cer plin cu stelute stralucitoare, avem un decor perfect...
Peste ceva vreme deja Bucuresti, deja imi revad vechii prieteni, pe care poate nu i-am revazut de multa vreme. Fericita...
Cu Doamne ajuta, plecam spre Alba Iulia. Intre timp admiram frumoasele peisaje ale Romaniei. Urmarim cu ochii Pitestiul, apoi realizam ca suntem deja in Sibiu. Frumos oras, iar clipele zboara usor. Mai facem poze, mai vb si ne indreptam spre destinatia finala.
Orele au trecut, unde mai repede, unde mai usor si in sfarsit ne vedem ajunsi deja in Alba. Acolo unde candva a fost Unirea, acolo unde tricolorul ne-a unit...Peste 300 de basarabeni au participat la evenimentele de la Alba Iulia. Ce fericite au fost clipele sa-mi revad fostii colegi de liceu, sa-i cunosc pe unii pe care ii cunosteam poate numai din poze...
Uniti sub tricolor, uniti la Alba, uniti in orasul Unirii... Ce repede au mai trecut acele ore, acele zile, acele...Au ramas insa in memorie senzatiile, emotiile si POZELE :D