Nu m-ai pierdut…

Tinzi sa crezi ca am lacatul inchis si sunt plecata de acasa, dar nu sunt…

Imi place sa stau cu lumina stinsa, fac economie…

Te-am zarit de cateva ori prin preajma, dar pasii tai erau nesiguri, erau obositi de vreme si frig, mergeau alene…

Mi se dezgheata sufletul cand te stiu in preajma…

Nu m-ai pierdut…sau nu inca…

ca un val rece...

si rad toata ziua, poate prea mult, poate prea dulce, poate prea des.

si sunt vesela pentru ca am atat de multe lucruri, pentru ca am atatia oameni dragi,
pentru ca am sufletul plin de o aura calda,

dar...vin si clipe: multe si nenumarate cand dulcele devine amar, iar zambetul
dispare ca sters cu buretele;

si ma cuprinde un val, si vreau sa urlu, sa tip...


O, stare!...

Un alt inceput de toamna...

Un inceput de toamna: cald, aparent frumos si primitor, dar curand ne vom trezi intr-o ambianta mult ploiasa, cu frunze care cad incet, putrezesc si raspandesc mirosul ademenitor in tot orasul. Ne vom trezi cuprinsi, leganati si sarutati de un frig rece, mult prea rece...

Un inceput de toamna... Oare cum va fi aceasta toamna? Ce-mi rezerva ea? Ce-mi va aduce? Ce-mi va lua?

Un inceput de toamna...