Iti tarasti picioarele prin mocirla. In spate ai noaptea care te apasa si te alunga. In fata ai luna si stelele. Peste tot e noapte. Frigul iti ucide terminatiile nervose: picioarele iti sunt degerate, creierul incepe sa se blocheze...
Suna a ecou, peste tot sunt ecouri, umbre si licurici. Te cuprinzi in brate, te mangai pe chip, iti iei sarutul de pe buze si ti-l pui pe frunte, poate, poate te vei incalzi...
poate, poate te vei incalzi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu