Doi

Intre doi pereti  exista un singur drum...
Intre doua tari exista un singur zbor...
Intre doua zile exista o singura noapte...
Intre doua inimi exista o singura soapta...

Intalnirea cu EA

Azi la intersectia m-am intalnit cu EA. Era verde la semafor, iar noi  mergeam in aceeasi directie. Ea s-a uitat la mine, a clipit de cateva ori si a marit pasul.
- Hey, stai un pic! Opreste-te! am strigat eu.
In cateva secunde disparu. Nu stiu daca a mers spre stanga sau spre dreapta...Cert e ca aveam nevoie de acea intalnire. Nu ma mai vazusem cu ea de cateva saptamani bune. De obicei ma vizita noaptea la ceasuri tarzii sau dimineata devreme cand ma prindea cu ceasca de cafea alaturi. De cateva saptamani insa nu a mai venit, nu a mai stat de vorba cu mine, nu m-a mai cautat... Oare o suparasem cu ceva? Sau oare gresisem ritualul? Da... in zadar puneam intrebari pentru ca nu gaseam raspunsuri.

Imi continui drumul spre destinatia mea, cand simt prezenta ei prin apropiere. Simt cum imi atinge mainile si-mi zice:
- Copile scump si drag sunt mereu in preajma ta, mergi fara grija! Nu te-am parasit si nici nu te voi parasi...Voi fi mereu alaturi de tine!

Prin vene incepe sa-mi curga caldura ei- Inspiratie!

Un an mai târziu

  Era mai, nu mai ştiu exact ce zi a săptămânii, însă calendarul arăta anul 2011. Termometrul indica valoarea de 33 grade. Căldura era exorbitantă, soarele era neliniştit şi lovea cu putere tot ce prindea în cale. Mă plimbai prin faţa magazinelor, mă uitai lung, iar apoi treceam mai departe. Nu aveam nevoie de ceva anume, haine aveam destule, eşarfe suficiente, cercei şi brăţări la fel. Totuşi îmi lipsea ceva...

 Am ezitat o clipă, două, apoi trei. Mi-am făcut curaj şi am păsit înăuntru. Erau multe culori...

 Era decât o rochie, dar ştiam că mi se potrivea perfect. Era mov, aşa cum îmi place mie... Mi-am plimbat mâna peste materialul fin şi am simţit emoţii puternice. Inima îmi tresărea, iar ochii mei vorbeau: dulce, calm, senin. 

Ne-am dat întâlnire zi de zi. Îmi plăcea să o vad acolo, să o simt aproape, să ştiu că există şi mă aşteaptă. Aveam un loc unde puteam să mă întorc mereu, iar acest gând mă înnebunea. Nu-mi punea întrebări, nu  mă întreba de ce veneam în fiecare zi la ore diferite, de ce uneori stăteam mult, iar alteori decât câteva secunde...

 Într-o zi din iunie dispăru. Era de necrezut, de ce dispăruse? Unde dispăruse? 

Se aşternu tăcere. Creierul meu devenise bolnav, se gândea fără încetare la acel ceva. Mă marcase. 

Au trecut multe zile de atunci. A ploua de multe ori. Soarele a fost şi el darnic cu noi. Magazinul fără rochia mov nu mai era la fel.

Un an mai târziu, în vitrină reapăru aceeaşi rochie mov. 

Îmi cuprind mâinile amândouă, le pun la ochi să nu mai văd , însă inima nu poate face la fel. Ea ţipă la mine. Se ceartă cu mine şi-mi zice să mă trezesc...

 Un an...

Sursa foto:http://hello-pixel.com
 

Minute seci

  Când nu am chef mă ascund în carapacea mea de broască ţestoasă. Stau acolo o oră, două, trei. Iau un creion, trei coli albe şi încep să desenez: flori, copaci, iarbă verde, soare, oameni, feţe vesele sau mai puţin vesele.

  Îmi aduc aminte de copilărie, retrăiesc unele momente şi mă cuprinde nostalgia.

  Când nu am chef citesc poveşti cu zâne şi feţi frumoşi, cu alba-ca-zăpada şi cu motanul încălţat.

Mi-ai redat primavara...

Nu am banii pe care mi- aş dori să-i am, nu am job-ul la care tind, nu am ciorbă în fiecare zi la pranz, nu am o bibliotecă plină cu cărti şi timp suficient ca să mă destind...

De multe ori sunt tristă, îmi fac griji pe care nu are trebui să mi le fac, gândesc prea mult, acţionez prea puţin, irosesc timp pe lucruri inutile, visez prea mult cu ochii deschişi...

Sunt uitică, îngrozitor de urâtă, rece şi egoistă... Reuşesc însa să iubesc. În serile târzii privesc trandafirii roşii, te caut în mintea mea şi te îmbraţişez. Mi-ai redat primavara...

emotie de noiembrie

... te cunosteam de cateva minute, dar aveam impresia ca te cunosc de veacuri, imi erai atat de familiar, atat de comun si obisnuit. Ziceai un cuvant, iar eu le stiam pe urmatoarele doua; zambeai- iar ochii mi se umpleau de emotie... Zile... Dulci si fantastice zile...

empty

Strang puterile din mine intr-un pumn si incerc sa le retin, sa le stapanesc si sa ma simt proprietara pe ele si pe mine.Ele insa se detaseaza una cate una, pana pumnul devine gol...

Iarasi mi-e frig, iarasi mi-e rece...

Nu m-ai pierdut…

Tinzi sa crezi ca am lacatul inchis si sunt plecata de acasa, dar nu sunt…

Imi place sa stau cu lumina stinsa, fac economie…

Te-am zarit de cateva ori prin preajma, dar pasii tai erau nesiguri, erau obositi de vreme si frig, mergeau alene…

Mi se dezgheata sufletul cand te stiu in preajma…

Nu m-ai pierdut…sau nu inca…

aripi frânte

Si…stii bine asta - am aripi frante, chiar daca mai zbor.

Zbor, dar nu cum mi-as dori, iar aripile ce-mi erau usoare odata, azi sunt grele, mult prea grele.

Imi iau avant, ating cu un zambet soarele, imi musc cu furie buzele si ma vad iar prabusita pe pamantul fierbinte...

minut meditativ

Sunt zile in care cred ca te am, ba chiar stiu ca te am. Dar sunt si zile in care cred ca totul e decat o iluzie...

Imi las amprenta

Imi place cum iti cade lumina pe chip, imi place sa stau ore in sir sa te privesc, sa te admir…

Eu…Tu… Noi… In juru-ne dainuie un parfum de lumanari arse, iar ambianta straina devine atat de personala, ambianta noastra.
Ce camasa misto ai, dar totusi lipseste un detaliu... Vreau ca rosul buzelor mele sa ramana acolo...

Te sarut incet si-mi las amprenta, rujul meu rosu…

- NU!

E un murmur al noptii rece, cu pasi greoi si timizi ce se indreapta spre mine, Ma uit la el, ii rad,si ma intorc sa plec. Si totusi ceva ma retine acolo, ceva… De mai multe ori am tot incercat sa fug, sa plec si sa ma ascund pentru ca era cea mai usoara cale, era cea mai usoara evadare care de foarte multe ori imi reusise. Stiam deja etapele, le cunosteam prea bine, erau arhicunoscute si totusi … de data asta era imposibil… poate chiar inevitabil.

Vantul ma loveste in fata, imi usca cele 2 lacrimi care curgeau alene si se rostogoleau usor pe obrazu-mi vested. Ii cer compatimire si totusi nu primesc. Ma pune fata-n fata cu mine, iar eu ma intreb: de data asta ce mai fac? Cum mai procedez?

In cele din urma cred ca am gasit raspunsul…

- De data asta nu mai pot fugi… NU!

...iar noi ne iubeam

Afară ploua… picăturile curgeau dese, dense şi foarte greoaie pe pământul uscat.

Râmele ieşiseră să facă o plimbare prin bălţile pline de acea apă fină, cenuşie şi rece, să se răsfeţe după mai multe zile caniculare… Era o continuă mişcare…

Iar noi ne iubeam… Nu aveam legătură cu acel décor ploios din acea lună de mai; ce ne păsa… nu ne interesa de ploua sau nu…

noi ne iubeam simplu, comod, firesc…

Alb si negru

Deseneaza-mi…deseneaza-mi in culori…

Dar nu vreau culori colorate, nu vreau verde, nici albastru, nici rosu…Vreau alb si negru. Vreau contrastul dintre ele- viata din ele. M-am plictisit sa te vad desenand nopti intregi pe ale tale hartii imense, lungi, albe si atat de dense. Desenezi o lume in care nu ma regasesc, desi asta e scopul…

Deseneaza-mi… Poate reusesti…

Timpul asta alearga ca dementul :|

Morning…

O cafea? O tigara? Sa-mi aranjez parul ciufulit? Sa ma uit pe geam sa vad de e soare, de e primavara afara? Sau sa ma uit in calendar ce zi e azi?

Nu stiu cat e ora, dar stiu ca e dimineata…

Nu stiu ce se intampla pe biroul meu, vad doar ca e dezastru total: un laptop sta timid si furisat printre mormanul de hartii aruncate aiurea, scrise, taiate, botite; alaturi se mai ridica triumfator un alt rand de carti: economie, ecomony, economics, adica tot economie… Pfff…pe ordinea de zi proiecte…multe si d toate.

Iar timpul asta fuge, alearga ca dementul…

Si azi puteam sa fiu in parc sa citesc una dintre cele 2 carti artistice care stau si ele ratacite undeva pe biroul meu sau puteam sa fiu intr-un oras indepartat sa-i admir arhitectura, insa nu azi si maine si poimaine am de facujt curat pe biroul....

Weekend frumos Voua tuturor!