La multi ani!

   Ma opresc din graba asta de la sfarsit de an si intr-un minut fac reprospectiva. Deci, 2013 a fost genul de an wow: in care imposibilul devine posibil, in care limitele sunt depasite, in care emotiile negative se schimba in cateva secunde in cele pozitive sau vice-versa; in care eforul, pasiuneasi dorinta urca la cote maxime.

  Nopti nedormite, weekend-uri lucrate, carti cititite pe fuga, fotografii interesante pe munte sau malul marii, oameni suberbi, parinti extraordinari, prieteni alaturi, sesiuni si examene luate etc. sunt doar cateva dintre aspectele care trebuie amintite din 2013.

Dragilor, Va urez un an nou fericit! Sa aveti armonie, echilibru si caldura!

La multi ani!

Veneţia

(Veneţia, 2012)

Last summer

Dor de mare

Dor de mare...

Apus

Sursa: OctA,

Iar un apus trezeste amintiri...

From Greece with love

Atunci când urc...

"Atunci când urc pe munte sunt urmat de un câine pe nume Ego" ( Friedrich Nietzsche)

Dulce sa fie :)

Iubirile imposibile.

  Iubirile  imposibile sunt cele mai fantastice, cele mai sublime si mai de efect. Tresari de fiecare data cand o amintire se strecoara prin mintea ta; cand stii ca distanta, religia sau continentul iti este un impediment.

 

Lipsite de stare

Zile in care nu ai chef de nimic...
Zile in care arunci proasta dispozitie pe fereastra si ea nu vrea sa iasa..
Zile in care urli spre peretele din fata ta, iar el sta nemiscat..
Zile in care nu ai pofta de mancare, de somn, de ploaie...

Clipe de glorie

 Fiecare moment are clipa lui de glorie...Nu incerca sa readuci trecutul, pentru a-l trai din nou. Acele emotii de candva astazi nu mai sunt la fel, acele chipuri sunt deja imbatranite, acei ochi vad alte lumini...Acel timp nu mai exista... De fapt exista, dar sub o alta forma, sub o alta stare si sub o alta reflexie de umbre. Niciodata el nu va mai fi la fel...
 Uneori doare pentru ca ne mintim sa credem ceea ce insine nu credem...

Nu mai tanji spre inaltimi...

 Mi-am luat aparatul si am inceput sa urc pe munte. Calea era anevoioasa, drumul dificil de urcat, iar vremea neprietenoasa. Urcasem decat trei ore si eram deja epuizata. Stropi de transpiratie dansau ciuleandra pe chipul meu, iar picioarele abia se miscau si ele. Incepeam sa cedez, inima imi cerea odihna, dar nu... nu am vrut sa-ti ofer satisfactia de a ma vedea infranta si epuizata. Ti-am spus ca voi ajunge in varf si asa trebuia sa fac...

Ti-am oferit prilejul de a ma urma, dar nu erai suficient de pregatit, nu erai suficient de sigur de actiunile tale si ai ramas sa ma astepti acolo jos.Mi-ai insuflat curaj sa urc, dar mi-ai soptit la ureche:
- Nu vei putea face asta! Nu mai tanji spre inaltimi...

Fiecare nerv din mine urla, de parca cete de lupi se adunasera in jurul unei prazi. Luciditatea disparuse, iar odata cu ea imi aparu in minte imaginea de sus, a ceea ce avea sa urmeze...