Despre mine

Fotografia mea
Bucureşti, Romania
iubesc soarele cu razele lui, stelele in splendoarea noptii, florile…si chiar ploaia…are si ea misterul si romantismul ei…
Se afișează postările cu eticheta casa- scumpa casa. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta casa- scumpa casa. Afișați toate postările

marți, 2 octombrie 2012

Traim in asteptare


     Zilele astea incep sa fie portionate la fel: portii de opt, zece sau chiar doisprezece segmente umplute cu o glazura din acelasi material ca si blatul . Au un gust amar si parca sunt seci, nu se mesteca si nici nu se digera prea usor. 
     Stomacul il simti plin, insa creierul tot fara energie este.  El cauta, cauta si iar cauta noi surse de energie. Adoarme uneori epuizat, viseaza urat si se trezeste in ziua ce urmeaza mai flamand decat se culcase, mai gol decat fusese. Creierul asta se misca mereu, adica gandeste si mereu ii trece prin cap sa se uite in calendar. Nu-i plac anumite zile din el si manifeste de obicei stari ciudate pentru aceste zile.
  Creierul asta care se misca atat de repede, uita de multe ori sa mai gandeasca rational, uita sa le spuna celor dragi cat de mult tine la ei, uita sa-si sune parintii inainte de somn si sa le zica: “ Mi-e dor” ...
 

marți, 15 decembrie 2009

Chisinau- cateva poze...
































Chisinau- oras al copilariei mele. Aici toate imi sunt prietene: si strazile, si cladirile, si florile, pana si aerul( aer de casa)...

vineri, 23 octombrie 2009

Dor de casa, Dor de Chisinau, Dor de amintiri...


Privesc in urma si realizez ca au trecut mai mult de 3 saptamani de cand nu mai sunt acasa, de cand distanta imi este un adevarat dusman. Uneori o blestem, alteori o cuprind la piept si ne plimbam impreuna pe strazile mici si urate din Targoviste. De fapt nu sunt urate si nici mici.
Ora 23.55. Ma gandesc cum arata Chisinaul la aceasta ora tarzie? Oare cine se plimba pe langa arcul de triumf? Oare ce fac jucariile mele de plus lasate acasa?
Atatea zeci de intrebari imi rasar deodata in minte, atatea locuri imi rasar in fata, atatea amintiri... Ma simt de parca as fi pustie, de parca as fi dezbracata de vise, iluzii si sperante...E o stare stranie, confuza... Daca mi-ai zice acum: "pleaca pe cateva zile acasa" nu stiu daca as pleca, as ezita cu raspunsul. Ma opresc si aici atatea...
Stare...

Persoane interesate

Faceți căutări pe acest blog