Aer mult prea imbacsit

  Caut prin cosuri de gunoi o punga goala, transparenta, dar curata. Vreau sa depozitez in ea mucegaiul zilelor ploioase, sa-l protejez de aerul imbacsit, sa-i redau  mediul favorabil de a se dezvolta.

Puterea si forta de a reusi

Puterea si forta de a reusi si de a depasi anumite obstacole sta in noi. Credem ca suntem doborati de ninsorile iernii sau ca frigul e prea rece, insa caldura vine din ultimele amintiri existente. Tocmai cand te crezi la pamant iti descoperi adevaratele limite, descoperi faptul ca nu esti atat de slab precum te stiai, ca nu esti atat de urat, precum te credeai. Din interiorul tau puterea de a lupta urla, striga la tine si iti zice sa te trezesti. Nu mai e timp sa stai pe banca de rezerva, nu mai e timp ca altii sa decida si sa actioneze pentru tine.

Acest timp a ramas in urma, iar in locul lui iti zambeste puterea si forta de a reusi.

Red wine

Paharele ne sunt pline de vin, de un vin rosu, care imbinat cu o muzica supreba ar crea o atmosfera romantica, insa nu e timp de atmosfera romantica, acel timp e expirat.

Stam si ne privim, privim paharele si cerem cate o ceasca de ceai pe care avem pretentia sa o bem rece. Ceai rece fara zahar.

Mainele mele sunt inghetate, iar ceaiul rece imi usuca buzele.

Incerc sa te ating cu o privire, insa incepe sa ma arda, sa ma cutremure toata. As vrea sa ma arunc in bratele tale, sa ma cuprinzi si sa bem paharele de vin, insa vinul s-a incalzit, iar tie vinul cald nu-ti place…

Cutia uitarii

Odata ma iubeai... Iar azi m-ai ascuns in cutia uitarii...Ai inchis-o incet de parca iti era oarecum frica, si totusi ai inchis-o.

p.s Cel putin nu uita sa mai stergi praful uneori de pe ea...

La multi ani, copile!

Trezeste-te, rasfata-te, zambeste mai mult ca oricand... Mananca inghetata, joaca-te, alearga prin iarba pufoasa si verde, razi cat poti de tare, uita-te la soare, arata-i limba si ascunde-ti ochii...

E ziua TA, COPILE... E ziua ta, copilarie... E ziua mea...

Azi am tot dreptul! Azi e ziua mea!

Sub cearsaful inca cald

Rup bucati de mine si din mine si le arunc, maine nu o sa mai am nevoie de ele;

Stric farfurii, vase, pahare; maine nu o sa mai manac, nu o sa mai beau...

De ce sa le pastrez aiurea?

Iau hartiile, le rup in bucatele mici sa nu le mai gaseasca; nimeni sa nu le mai citeasca,

Rup bucati de mine si din mine si le sugrum, le ard iar cenusa am s-o pastrez sub cearsaful inca cald...

Alb si negru

Deseneaza-mi…deseneaza-mi in culori…

Dar nu vreau culori colorate, nu vreau verde, nici albastru, nici rosu…Vreau alb si negru. Vreau contrastul dintre ele- viata din ele. M-am plictisit sa te vad desenand nopti intregi pe ale tale hartii imense, lungi, albe si atat de dense. Desenezi o lume in care nu ma regasesc, desi asta e scopul…

Deseneaza-mi… Poate reusesti…

7 aprilie

7 aprilie 2009


Televiziunile internationale vorbeau si prezentau imagini infricosatoare cu ceea ce se intampla la Chisinau in acea zi. Unii o numeau "lovitura de stat", altii in ziceau "revolutia tinerilor", "act de sarlatanie", "tineri platiti pentru a face o dezordine nationala".
Priveam speriata pe geam, iar ochii nu prea doreau sa creada imaginile infricosatoare si actele de violenta pe care le vedeau, derulandu-se imagine dupa imagine. Aveam ore in sir aceleasi informatii fara actualizari, fara a avea acces direct la sursele reale. Totul era blocat de catre "faimosii politicieni aflati la conducere in vremea respectiva".

7 aprilie 2009- s-a scris istorie, o istorie pe care am privit-o cu ochii nostri... o istorie pentru care s-a varsat mult sange.


Moldova nu uita! 7 aprilie 2009...

cateva cuvinte in plus

Uneori refuz sa cred ceea ce vad, uneori cred in ceea ce refuz,

Uneori dorm dulce si pufos, uneori nu dorm deloc.

Petrec umbrele in care tu nu apari,

Dar ce conteaza …le petrec pentru tine.

un roz sters

Ador noptile tarzii cand pot sa aud mustele cum zboara, cand pot sa prind fiecare gand in palme sa-l privesc, iar apoi sa-l arunc in acelasi cos plin cu mii de alte lucruri, la fel aruncate si ele... Spatiu putin in cos, dar cum visele sunt vise, isi gasesc iute un loc de cinste, de suprafata...

fila din viata, o asteptare

Astept primavara, astept Pastele.
Un sfarsit de aprilie cand ii voi cuprinde pe toti ai mei la piept. Nu am mai fost cu totii la aceeasi masa de peste 300 de zile: frumoase si dulci, triste si urate, grele si insuportabile, 300...zile...
Astept primavara :)

Astept sa ne adunam cu totii, in Familie :)

No name

Noaptea intreaga nu am dormit,
Ti-am cautat in mine chipul,
Surasul, zambetul, iubirea…
Ce pacat….
Nu l-am gasit.
Noaptea intreaga te-am cautat
Iti doream fiinta, sarutarea, mangaierea
Ce pacat…

Noaptea intreaga te-am sarutat, te-am plans, te-am mangaiat
Ca pe o iluzie fara sfarsit
Noaptea intreaga am tot visat.

Disparitia

...si daca stau sa ma gandesc... Ce multe, ce multe s-au schimbat de atunci... Naiva din mine, a disparut...

Cand? Cum? Unde? Nimeni nu stie. Stim doar ca politia ancheteaza deja de mai multe luni cazul, insa fara vre-un rezultat.
Azi simt o repulsie fata de ploaia din acea zi, care curgea siroaie, fata de barbatul trecut de 30 care fuma tigara dupa tigara la colt de strada, fata de oceanul care urla ca un nebun. Iubeam oceanul, stateam adesea ore in sir pe malul lui, visand, ascultand, zambind...pana intr-o zi...cand el mi-a luat totul...

Tu cum procedezi?

Cand iti simti fiecare nerv vibrand in surdine goale, uscate si neclare,
Cand te doare capul, inima si mintea;
Cand te intrebi ce zi e azi, ce data si daca e soare afara
Cand totul in jur iti pare desenat in culori sumbre...
Tu cum procedezi?

te ratacesti fugar prin mintea mea...

incerc sa rup in bucati gandurile ce zboara catre tine, incerc sa le inchid, sa le fac prizoniere intr-o inchisoare cu pereti de gheata, dar in zadar... nu reusesc...

probabil dormi acum, iti odihnesti inima si corpul, visezi dulce si pufos cum iti zic eu uneori...

in cateva ore va trebui sa te trezesti, sa iti incepi activitatile zilnice, iar eu...in cateva ore va trebui sa incerc sa dorm...sa evadez in somn...

incerc sa rup in bucati gandurile ce zboara catre tine...

Ma cheama vara...

O camera goala in jurul meu, o camera plina de amintiri...

2 ani de studentie, 2 ani frumosi, tineri si minunati s-au sfarsit...am mai crescut cu un an...

ciudata ca de fiecare data plecarea, nostalgice clipele din urma...
Ce repede a trecut acest an...

Privesc pe geam si vad cum ma cheama vara, ma cheama soarele, ma cheama ...

Sa aveati o vara frumoasa...Sa ne auzim numai de bine!

Revin cu o noua postare cat de curand posibil.

Chisinau- cateva poze...

Chisinau- oras al copilariei mele. Aici toate imi sunt prietene: si strazile, si cladirile, si florile, pana si aerul( aer de casa)...

Orasul Unirii- impresii, sentimente, senzatii...retrospectiva

30 noiembrie, ora 3.30 dimineata, Targoviste suna alarma...inca dorm...mi-e somn...totusi incantata ca plec in Orasul Unirii ma trezesc si incep sa admir murmurul noptii.
Ora 4.30, deja in autocar, ne indreptam spre capitala, spre Bucuresti. O seara splendida, o noapte frumoasa, un cer plin cu stelute stralucitoare, avem un decor perfect...
Peste ceva vreme deja Bucuresti, deja imi revad vechii prieteni, pe care poate nu i-am revazut de multa vreme. Fericita...
Cu Doamne ajuta, plecam spre Alba Iulia. Intre timp admiram frumoasele peisaje ale Romaniei. Urmarim cu ochii Pitestiul, apoi realizam ca suntem deja in Sibiu. Frumos oras, iar clipele zboara usor. Mai facem poze, mai vb si ne indreptam spre destinatia finala.
Orele au trecut, unde mai repede, unde mai usor si in sfarsit ne vedem ajunsi deja in Alba. Acolo unde candva a fost Unirea, acolo unde tricolorul ne-a unit...Peste 300 de basarabeni au participat la evenimentele de la Alba Iulia. Ce fericite au fost clipele sa-mi revad fostii colegi de liceu, sa-i cunosc pe unii pe care ii cunosteam poate numai din poze...
Uniti sub tricolor, uniti la Alba, uniti in orasul Unirii... Ce repede au mai trecut acele ore, acele zile, acele...Au ramas insa in memorie senzatiile, emotiile si POZELE :D

O Frumoasă reîntâlnire cu colegii de liceu

Distanţa se impune uneori ca un obstacol în calea celor ce cândva au format un colectiv. Am absolvit liceul şi fiecare din noi si-a urmat propriul drum. Ne revedem din ce în ce mai rar, cu unii poate nu ne revedem defel, dar în inimile noastre păstram mereu amintirile legate de anii de liceu. Pe mulţi din foştii mei colegi de liceu cred că nu îi revăzusem de un an, mai bine poate chiar de un an…Pe unii nu i-am revăzut de la banchet, pe alţii de la ultimul examen de Bac…

Început de toamna, calduros şi frumos…

Toamna îşi adună ca de fiecare dată elevii pe băncile gimnaziilor şi a liceelor , iar studenţii de băncile universităţii. Dacă tot toamna îi adună pe toţi, de ce să nu ne adunăm şi noi, cei care cîndva am fost o clasă, clasa 12 B, profil real…

Odată ce drumurile ne despart e din ce în mai greu, sa refaci componenţa deplină, chiar şi pentru câteva ore. În cele din urma am stabilit ora, data şi ne-am revăzut. A fost o reîntalnire extrem de frumoasă, fiecare avea lucruri noi de povestit, fiecare avea un drum aparte…ne mai uneau numai amintirile din anii de liceu…

Emoţii, amintiri frumoase, zâmbete, toate le-am adunat în acea zi. Revenind acasă şi răsfoind prin caietele din anii de liceu, găsesc parcă intenţionat un articol despre noi, despre cei care fusesem a 12 B. Articolul era scris pentru a fi publicat în ziarul liceului, era scris de o colega de clasa, revizuit apoi de mine, completat pe alocuri. Pacat ca nu fiecare din cei 27 perechi de ochisori îşi va regăsi numele în el.

Cât am mai zâmbit citindu-l …

“ Întreaga noastră clasă reprezintă o adevărata familie, în care dăinuieşte pacea şi dragostea, prietenia şi susţinerea reciprocă. Suntem un colectiv foarte unit în care orice problemă are o soluţie, fiecare notă proastă are o corecţie şi fiecare absenţă- motivaţie promptă. De asemenea putem fi comparaţi cu o grupă de sportivi ce se întrec, se află într-o concurenţă sănătoasă, dar toţi avem acelaşi ţel: să ajungem pe locul I la finele eştafetei- bacalaureatul. Şeful clasei, cel mai activ coleg- Nicolai Alexandru, în

momentele de criză, a fost susţinătorul, prin zâmbetul sau sclipitor aducea soarele în sufletul fiecaruia. Nu ne-a lipsit nici susţinerea din partea elevei Nosaci Galina. Calităţile sale sale pozitive şi râvna de ai ajuta pe cei din jur, au contribuit mult la formarea personalităţii noastre. Creativitatea si fantezia elevei Butnaru Octeabrina, fac lecţiile de limba şi literature română mult mai interesante si captivante, iar prezenţa rară, dar plină de surprise a lui Arnăut Iustin, ne completează familia. Florarul cab. 13, designerul şi mult iubitul nostru coleg Ion Ivanov reprezintă începutul frumosului şi un model demn de urmat. Nu ne putem nicidecum descurca fără de o colegă plină de calităţi organizatorice, Mîţa Natalia, care pe parcursul anilor şi- a pus sufletul pentru binele fiecăruia. Originalitatea ideilor, gustul rafinat şi modestia Liceului „Al. I. Cuza” , Taşcă Natalia, sunt baza lucrărilor creative în cadrul orelor deschise şi a conferinţelor. Toată bunăvoinţa şi inspiraţia ne- o aduce Catanchina Anastasia- o colegă care s- a ridicat pe o treaptă înaltă a cunoştinţelor prin propriile forţe.

Cei mai modeşti şi cei mai ingenioşi băieţi: Maimescu Mircea şi Mişin Nicolae, sunt cei care salvează clasa la orele de geometrie. Frumuseţea elevelor din a treia bancă de la fereastră – Victoria Terleţchi şi Surdu Adela au adus primăvara în colectivul nostru. Să nu-i uitam nici pe cei din ultimele bănci: Nastas Tatiana şi Andrieş Natalia- pentru care prietenia reprezintă un lucru sacru în practica şcolară. Viitorul politician- Ursu Eugen, cu siguranţă va perfecţiona sistemul de conducere din Republica Moldova. Primul la educaţia fizică şi nu numai…Vidraşcu Vladimir, sperăm că va fi unul din primii şi la BAC. A fi aranjat şi în permanenţă în pas cu moda ne poate sugera Curchi Ecaterina şi Cricovan Svetlana.

Toţi elevii clasei a XII-a B ( profil real) reprezintă individualităţi aparte care au făurit un colectiv unit şi prietenos. Să sperăm ca aceeaşi consistenţă a colectivului se va păstra şi peste 50 ani.

Aşa ne-am descris atunci, aşa am fost...

Scumpa clasă a XII-a B ( profil real) a Liceului Teoretic ”Al. I.Cuza”

Banii, stilul, inteligenta sau...

Trăim într-o lume complexă şi în acelaşi timp individuală pentru fiecare din noi, într-o lume democrată caracterizată prin libertate deplină în toate acţiunile pe care le întreprindem. Suntem liberi, uneori poate prea liberi…
De fapt, poate, suntem suficient de liberi, daca am conştientiza că nu trebuie să exageram cu această libertate. Având dreptul de a face ce vrea, trebuie să nu uitam că există o limită, există anumite norme şi reguli care se impun a fi respectate. Profită de libertatea ta atâta timp cât nu deranjează libertatea celor apropiaţi ţie.
Timpul trece, iar omul în trecerea lui se schimbă pe masura înconjurărilor şi circumstanţelor. Ne influenţează mediul, epoca sau poate secolul în care locuim. Există anumite lucruri şi valori care încep să capete o forţă din ce în ce mai mare. Banii, din simpla monedă de cumpărare- vânzare s-a transformat în acel ‘’ceva’’ pentru care aproape fiecare din noi ar face totul chiar şi cu acel sacrificiu major de a amorî, jigni sau trăda. De mult timpurile s-au schimbat, astfel că adesea nu noi conducem banii, suntem noi cei conduşi de ei. Avem totul, dar în fine nimic. Pentru unii banii echivalează cu existenţa lor, fiind şi fericirea şi bucuria şi dragostea şi prietenia, iar pentru alţii decât : mizeria, tristeţea şi ura. Oare nu merită să apreciem omul după ceea ce este şi nu după ‘’puterea buzunarului”? Oare stilul, inteligenţa, omenia nu sunt mai presus şi oare nu au o valoare mai înalta decât acest cuvânt ’’banii”. Majoritatea vom raspunde că da, nu trebuie să lăsam banii sa pună stapanire pe noi. Dar iarasi apare intrebarea: Poţi exista în aceasta lume fără să te gândeşti la bani? Poţi să ştii că nu ai nici un leu în buzunar şi să trăieşti fără să te gândeşti cum să-i obţii?
Afirmăm cu toţii adesea: „Dacă aş avea câte aş face...” Şi?
Câte vei face? Oricât de mulţi nu ai avea, realizezi mereu că nu îţi ajung, odată ce ai mai mulţi tinzi spre mai mult…cu mult spre mai mult…Există oameni dependenţi de a face cât mai mulţi bani, realizeaza orice, numai să-i aibă. Atunci când îi obţin înteleg că de fapt au alergat dupa acel „ceva” care nu i-a adus nimic şi într-un final nu mai simt adevarata satisfacţie de a se bucura de el. Ai grijă de tine, de banii tăi şi de valorile spre care tinzi.
Toate cele bune.