Si…stii bine asta - am aripi frante, chiar daca mai zbor.
Zbor, dar nu cum mi-as dori, iar aripile ce-mi erau usoare odata, azi sunt grele, mult prea grele.
Imi iau avant, ating cu un zambet soarele, imi musc cu furie buzele si ma vad iar prabusita pe pamantul fierbinte...
E un zbor frant...pe rand, fiecare vis divin devine un cosmar, din care vrei sa evadezi printre randuri...
RăspundețiȘtergereIar din fiecare cosmar vrei sa te trezesti, vrei sa-ti revii, dar parca devine imposibil...Si cand te gandesti la toate prostiile ce-ti trec prin cap, starea de nervoza se accentueaza treptat...
RăspundețiȘtergereSe accentueaza si apasa tot mai tare pe umerii firavi ai sperantei...ce te trage jos, din patul de spini de cactus, in care-ti visezi cosmarul vietii cenusii...trebuie sa-ti revii...trebuie sa-ti reiei zborul. Pace si dragoste!
RăspundețiȘtergereAcest TREBUIE iti zvancneste in mintea nelucida, iti inunda sangele ce curge prin ale tale vene si reprezinta oxigenul cu care incepe treptat, treptat sa se alimenteze creierul :)
RăspundețiȘtergereHave a nice and amazing day!
:) Zile colorate iti urez. Pace si dragoste!
RăspundețiȘtergereMultumesc frumos:)
RăspundețiȘtergerescrii foarte frumos, emotionante randuri , felicitari
RăspundețiȘtergere