Rup bucati de mine si din mine si le arunc, maine nu o sa mai am nevoie de ele;
Stric farfurii, vase, pahare; maine nu o sa mai manac, nu o sa mai beau...
De ce sa le pastrez aiurea?
Iau hartiile, le rup in bucatele mici sa nu le mai gaseasca; nimeni sa nu le mai citeasca,
Rup bucati de mine si din mine si le sugrum, le ard iar cenusa am s-o pastrez sub cearsaful inca cald...
Stric farfurii, vase, pahare; maine nu o sa mai manac, nu o sa mai beau...
De ce sa le pastrez aiurea?
Iau hartiile, le rup in bucatele mici sa nu le mai gaseasca; nimeni sa nu le mai citeasca,
Rup bucati de mine si din mine si le sugrum, le ard iar cenusa am s-o pastrez sub cearsaful inca cald...
din ce am citit mi se pare o portretizare a unei reactii rapie, imediate fata de ceva ce s-a intamplat recent. gresesc?
RăspundețiȘtergereGresesti, e mai mult decat o reactie de moment, e o reactie de durata,de persistenta ;)
RăspundețiȘtergereIti urez o zi frumoasa :)
si ce rezolvi daca le rupi?:)
RăspundețiȘtergerePosibil sa ma simt mai eliberata, o sa mai am un motiv in plus de a ma gandi la inca ceva:D
RăspundețiȘtergereE ca isi cum ai strica 10 farfuri, dar nu din intamplare, dar pentru ca asa ai simtit, ai vrut sa te eliberezi, iar mai apoi te intrebi: Ce vina avea ele? Nu aveau nici una... si totusi nu simti acea eliberare, continui pe aceeasi unda sau poate o simti...depinde...
oricare ar fi motivul nu cred ca trebuie sa le rupi :)
RăspundețiȘtergereDenisa,
RăspundețiȘtergeremerci pentru acest gand, "de a nu le rupe"