Apus

 

Ochii mei nu mai respira, ei se hranesc cu apusul. (Butnaru Octeabrina)

Poate, poate te vei incalzi...

Iti tarasti picioarele prin mocirla. In spate ai noaptea care te apasa si te alunga. In fata ai luna si stelele. Peste tot e noapte. Frigul iti ucide terminatiile nervose: picioarele iti sunt degerate, creierul incepe sa se blocheze...

Suna a ecou, peste tot sunt ecouri, umbre si licurici. Te cuprinzi in brate, te mangai pe chip, iti iei sarutul de pe buze si ti-l pui pe frunte, poate, poate te vei incalzi...

    poate, poate te vei incalzi...

Cuvinte

Exista oameni care ne marcheaza,

   Exista rochii care nu se vand,

       Exista locuri in care nu ajungem niciodata.

Azi am facut curat

  Azi mi-am facut curat: am  dezinfectat, am aranjat, am aruncat lucruri inutile. Am deschis sertarele prafuite si am scos din pungile negre urme ale vremurilor trecute. Nici nu m-am uitat la ele, le-am aruncat in cosul de gunoi. Era prea gol, iar aceasta goliciune a lui nu-mi era comuna.  

  Mi-am deschis dulapul. Hmmm avem ceva haine. Le-am luat, le-am spalat bine, sa nu-mi mai pastreze parfumul si urmele corpului meu si m-am despartit de ele. Mi-am pastrat o rochie, un costum de baie si 2 perechi de lenjerie. Imi este suficient.

Ce nebuna...

pleoapele grele si cenusii alearga spre valea cu trandafiri.

Picioarele goale, bronzate si arse de soare stau la umbra nucului batran.

Ma despart in doua: pe una o las sa alerge, pe cealalta o oblig sa se odihneasca; pe una o cert, iar pe cealalta o laud. M-am despartit in doua, dar mintea mi-a ramas intacta, nu vrea sa se separe.

Ce nebuna e!...